Imi amintesc de conversatia avuta cu un tip destept, dar cam habotnic dupa a mea parere, in legatura cu evolutionismul:
“Doar nu o sa-mi spui ca nu crezi ca oamenii se trag din maimute, sau ca nu exista o selectie naturala ci doar o vointa divina!“, i-am spus eu pe un ton retoric. M-am inselat insa, deoarece individul a perceput afirmatia mea ca pe o intrebare in toata regula.
“Daca tu imi arati ca o piatra se transforma intr-o broasca, eu o sa cred ca Darwin a avut dreptate“, mi-a spus el privindu-ma blajin, ca pe un biet lunatic ratacit intr-o lume a credintei.
Aceasta intamplare evoca insa o adevarata mentalitate. Iar cand am aflat de aici, ca in 150 de ani de la aparitia “Originii Speciilor”, in Romania cartea a fost tiparita doar in doua editii, din care prima la 98 de ani dupa editia princeps, lucrurile au inceput sa se lege. Practic, bunicii actualei generatii de adulti cu varste intre 20 si 40 de ani nu au avut d eunde sa afle despre evolutionism, despre dovezi aduse in acest sens, despre logica demonstratiei, despre Darwin si despre importanta descoperirii sale. Parintii aceleiasi generatii nu au avut nici ei de unde invata prea mult despre aceasta problema. Poate doar din ce mai era scris prin manualele de zoologie… Cum in familiile de romani sentimentul religios este transmis cu strictete in mod descendent catre copii, nici nu e de mirare ca mai exista astazi romani care sa renege descoperirile lui Darwin.
Bineinteles, nu se poate absolutiza. O minte deschisa si isteata nu ramane frigida la documentarele de pe Discovery, la cartile si enciclopediile publicate dupa 1989. Aceeasi minte poate usor sa priceapa ca din moment ce teoria lui Darwin poate fi dovedita cu metode stiintifice moderne, jocul s-a cam terminat pentru baietii habotnici. Dar ei nu se predau..
Dovada sta un alt articol, in care un profesor de teologie din Romani
