Suntem invadaţi de cărţi. Cititorul obişnuit nu mai ştie ce să aleagă din pestriţa ofertă editorială, iar reperele lui principale sunt adesea preţul, imaginea de pe copertă, banderola roşie care anunţă un premiu sau textul de pe coperta a patra. Cum arată însă cartea privită "din culise"? Ce calităţi şi, mai ales, ce defecte se dezvăluie atunci când cititorul priveşte un volum cu lupa specialistului? Ce surprize ai când preferi o ediţie ieftină? Studenţii de la masteratul de Teoria şi practica editării de la Facultatea de Litere din Bucureşti (absolvenţi de la diverse facultăţi din Capitală şi din ţară) au consemnat câteva observaţii legate de însuşirile "tehnice" ale cărţii: greşeli de corectură, redacţionale sau de tehnoredactare, remarci legate de copertă. Alegerea cărţilor prezentate mai jos le aparţine în întregime, au analizat de-obicei chiar ceea ce citeau în perioada experimentului. În discuţii, studenţii au criticat câteva mode editoriale care ţin de publicitatea agresivă: textele de coperta a IV-a cu inflaţie de "cel mai", "cea mai" şi alte superlative clişeizate care păcălesc tot mai puţini oameni. Absolvenţii de la Arte Plastice au criticat aspectul compozit al coperţii I (tip OTV) cu semnale publicitare care se subminează reciproc şi tendinţa tot mai accentuată spre kitsch. A fost lăudată eleganţa copertelor de la noua Editură ART. A fost remarcat, în genere, profesionalismul marilor edituri. Totuşi inovaţia Editurii Polirom de a împacheta cărţile în folie de plastic a deranjat pe toată lumea (exemplarul pe care îl cumperi trebuie să poată fi răsfoit, "nu cumperi mâţa în sac" şi nici "mezeluri în vid"), iar la textele de coperta a IV-a ale Editurii Humanitas a fost criticată lungimea uneori excesivă (transformarea lor "în recenzie" sau "lucrare de doctorat"). N-a fost găsită carte fără măcar câteva greşeli de corectură, de punctuaţie şi de redactare