Dupa cum probabil ati aflat deja, Barack Obama doreste sa limiteze la $500.000 pe an salariile Executivilor aflati in fruntea companiilor care primesc ajutor de la Guvernul SUA iar eventualele bonusuri nu pot fi oferite decat sub forma de actiuni (stock options) si pot fi retrase din companii doar dupa ce ajutoarele guvernamentale vor fi returnate.
La prima vedere, se pare ca toata floarea managementului bancar american va fi nevoita sa isi reduca cheltuielile, sa se mute din case in apartamente, sa inlocuiasca avioanele personale cu masini, sa renunte la vacantele exotice si sa viziteze mai rar terenurile de golf. Lucrurile nu stau insa asa.
La o privire mai atenta, vedem ca aceasta masura nu se aplica retroactiv, ceea ce inseamna ca toate companiile care au beneficiat deja de ajutor guvernamental (din pachetul de $700mld aprobat in octombrie) vor fi obligate sa aplice aceasta masura doar daca vor solicita noi ajutoare, situatie care ma duce cu gandul la faptul ca prin aceasta “gaselnita”, Obama nu intentioneaza sa reduca in vreun fel costurile ci sa dea doar o lovitura de imagine.
In acest moment, doar 37% dintre americani mai sprijina programul anticriza propus de noul presedinte in timp ce 43% sunt impotriva (procentul celor care sustin programul scade pe zi ce trece – au fost 45% in urma cu doua saptamani) iar in acest context, Barack Obama trebuia sa anunte o masura populista prin intermediul careia sa mai linisteasca spiritele in randul contribuabillilor americani nemultumiti de faptul ca, dupa ce Administratia Bush a cheltuit in ultimele luni sute de miliarde de dolari fara nici un efect vizibil deocamdata, acum noua Administratie ar putea proceda la fel cu cele $800-900Mld cat reprezinta suma alocata planului 2 de ajutorare a economiei americane.
Exista in SUA un puternic curent de opinie favorabil ideii ca lacomia Exec
