Bill Clinton e şi frumos, şi norocos. În plus, are un tupeu de invidiat, pe lângă, fireşte, talentul de actor care de-acum l-a consacrat. Peste toate însă a fost înzestrat şi cu cel mai mare atuu: charisma. E genul de om care vine şi-ţi cară una după ceafă, după care se uită cu ochi de căţeluş la tine, spunându-ţi că el nu a vrut, chiar nu a vrut să facă asta şi că de vină sunt nişte voci care-i umblă lui prin creier. Ţie atunci ţi se face aşa de milă, dar aşa de milă de bietul om năpăstuit de-nchipuirile care se-agită-n mintea lui, că uiţi cu totul de sângele care-ţi şiroieşte cald pe tâmplă din cauză că săracu’ din faţa ta tocmai ce te-a stâlcit în bătaie.

Cam în felul ăsta şi-a reparat Bilică imaginea de mai mare dregător al Statelor Unite, după ce a ieşit la iveală că întreţinea relaţii sexuale cu stagiara Monica Lewinsky, în timpul orelor de program, în biroul Oval de la Casa Albă. Fireşte, se afla şi în timpul orelor de căsnicie, în timpul mandatului prezidenţial şi – aşa cum ne vor lămuri declaraţiile sale ulterioare, susţinute în faţa Instanţei – în timpul unor crize în care demonii răului puseseră stăpânire pe raţiunea lui, sensibilizând cel mai puternic om din lume la avansurile orale ale unei biete stagiare grăsuţe. La-nceput, lui Bill – care probabil se afla încă sub vraja măselelor Monicăi – nu i s-a părut nimic prea ţipător în povestea asta, dat fiind că lui i se părea că nu făcuse sex. Mai târziu, de-a lungul dezbaterilor, lui Bill i s-a explicat că ceea a făcut el cu organul sexual în gură la Monica se numeşte, într-adevăr, sex şi că nu e frumos să faci asta când eşti însurat şi când eşti şi preşedintele Americii. Atunci Bill a început, cu efort, să-şi alunge demonii zurbagii din cap şi să admită că parcă ar fi cam "nefireşti" relaţiile fizice pe care le-a avut cu Monica. Vedeţi, deci omul e dispus să se îndrepte, şi-a zis atunci Ame