Spitalul Clinic de Dermato-Venerologie "Scarlat Longhin" devine tot mai mic şi tinde să dispară. Primarul Videanu a semnat la 12 februarie 2007 dispoziţia de retrocedare, după ce moştenitorii îşi pierduseră drepturile în instanţă.
Clădirile în care au funcţionat secţiile spitalului au aparţinut familiei Mociorniţă înainte de cel de-al doilea război mondial. Întreaga suprafaţă a spitalului a fost revendicată în 1994, însă moştenitorii, Mociorniţă şi Manolescu, nu au câştigat în instanţă. La începutul lui 2007, fostul primar al Capitalei le-a restituit întreaga suprafaţă a spitalului, deşi proprietatea fusese pierdută în favoarea statului român în anul 1941, după ce fusese ipotecată. A devenit spital, mai întâi pentru armata germană, apoi pentru armata rusă, ca după 1953 să se instaleze acolo spitalul de dermatologie condus de prof. dr Scarlat Longhin, al cărui nume îl poartă şi astăzi.
O SEMNĂTURĂ
Adriean Videanu a semnat Dispoziţia nr. 6818 din 16.11.2006, prin care spitalul se retroceda în natură. A urmat o procedură simplă: intrarea în posesie "pe bază de protocol de predare-preluare încheiat cu deţinătorul imobilului, cu respectarea Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005". Prin lege este prevăzută o perioadă de cinci ani în care spitalul poate funcţiona, dar numai contracost. Cu Marie-Rose Mociorniţă s-a căzut la pace prin semnarea unui contract de închiriere, valabil până în 2011, în baza căruia spitalul îi plăteşte lunar chirie pentru clădirea principală, căile de acces şi terenul aferent. Dar familia Manolescu şi-a primit terenul şi imobilele, prin eliberarea celorlalte patru corpuri de clădire. Secţiile şi laboratoarele care funcţionau acolo au fost înghesuite într-un singur corp, urmând ca foarte curând să fie mutate în clădirea principală, pentru ca moştenitorii să poată intra în posesia proprietăţii. Mana
