Am ajuns ieri la Berlin cu o cursa directa plina pe sfert cu membri ai “delegatiei” romane de la Berlinala. Azi, inaintea uneia dintre proiectii, i-am luat impreuna cu Tudor Caranfil la numarat pe toti romanii de la Berlin. Ne-au iesit vreo 30. O fi mult, o fi putin? Cert e ca daca in acest an sunt mai multe filme romanesti la Berlin, sunt si mai multi critici romani. De curand am iesit de la proiectia cu “Cea mai fericita fata din lume”, proiectie pentru presa si cumparatori.
Sala de la Cinemaxx a fost plina si nu s-a prea iesit, desi chestia asta cu iesitul e relativa – e cunoscut, cumparatorii au obiceiul sa nu stea pana la sfarsitul filmelor. Mi-a placut filmul lui Radu Jude. Nu se intampla multe in el si totul se petrece intr-o zi, cea in care adolescenta Delia vine cu parintii sai de la Geoagiu Bai sa filmeze un spot in Piata Universitatii despre Loganul pe care l-a castigat trimitand (doar) trei etichete.
Fata (foarte buna debutanta Andreea Bosneag, aduce cu Marilou Berry din “Comme une image”, de Agnes Jaoui) ar vrea sa tina masina si sa o conduca dupa ce-si ia carnetul. Parintii (Violeta Haret Popa si Vasile Muraru) si-au facut deja planurile. Au si gasit un cumparator si vor, cu banii luati, sa deschida o pensiune in casa bunicii (desi se pare ca aceasta nu stie). Echipa de filmare vrea sa-si termine treaba cat mai repede, iar cei de la agentie isi dau mai mereu cu parerea – ba ca fata nu bea suficient suc la duble, ba ca nu pare suficient de fericita.
Ce vedem pe ecran reprezinta o parte din drumul familiei Fratila spre Bucuresti, pregatirile pentru filmare, discutiile dintre duble, certurile interminabile ale Deliei cu parintii, viata Bucurestiului care curge de-o parte si de alta a cadrului, aranjarea Deliei de catre macheuza care pare cu picioarele pe pamant (regretata Luminita Stoianovici), glumele de baieti ale membr
