„Eu nu am nevoie să slăbesc, dar mi-a spus o colegă că face bine la spirit aburul“, deschide discuţia o doamnă la vreo 40-45 de ani, înaltă la vreo 75 de centimetri peste un metru, bine proporţionată, cu părul blond ascuns într-un prosop tocit.

„Eu nu ştiu de spirit. Pe mine mă interesează mai mult de straturile de grăsime“, zâmbeşte strâmb o puştoaică scundă, cu păr blond-nisipiu, atât de tocit de zici că l-a „hrănit“ numai cu placa de când era mic. E dolofană fata. E la liceu. Îşi pregăteşte coapsele pentru costumul de baie de la vară, înainte de a da la facultate. Vrea la Drept: „Nici nu se mai intră greu! Şi le fac şi alor mei pe plac!“.

Înghesuite pe băncuţa din mijloc, două fete slabe-moarte vorbesc în şoaptă: „Cât tre’ să stăm?“, întreabă prima. „Până n-om mai pute respira“, îi răspunde a doua într-o moldovenească pură. „Dacă m-ar vede mama pi undi umblu în loc sî tocesc pentru sesiune, cre’că ş-ar puni mâinili în cap! «Mădălină, tu eşti nebună, fata mamii! În loc să înveţî carti şî sî cauţî un băiet, să-ţi faşi viaţa şi-un plod, te-i scrîntit la minte!»“, râde moldoveanca, imaginând o discuţie cu mama de la Piatra-Neamţ. E studentă în anul doi, la Contabilitate, şi, de când s-a mutat la Capitală, s-a „stricat“. Îi aduc aminte, de fiecare dată, şi mama, şi bunica. „Bine că nu te vede, fată, ce să zic. Îţi dai seama, ce ştiu ele cât de greu e să-ţi găseşti pe cineva şi frumos, şi cu ceva situaţie. Noi de aia ne şi chinuim în halul ăsta, până la urmă, nu?“, îi răspunde mustăcind colega de bancă, încinsă de la pietrele sfârâind.

„Dacă n-au trăit niciodată la Bucureşti, nu ştiu ele cum e cu sauna, cu relaxarea pentru trup şi spirit. Ai putea să-i faci o surpriză mamei tale: când mai vine la Bucureşti, în vizită, să o duci la o şedinţă de masaj şi la una de saună. Atunci va înţelege mai bine!“, o îndeamnă doamna transpirată. „N-a