Alături de tutun, alcoolul este cel de al doilea "drog” neinterzis de lege, al cărui consum este acceptat aproape în toată lumea zilelor noastre. Dar beţivii de astăzi nu sunt nimic altceva decât urmaşii celor care se împleticesc, de o veşnicie, pe toate cărările planetei.

Biblia relatează că, la scurt timp după potop, una dintre primele griji ale lui Noe a fost să planteze o vie. Iar după prima recoltă, tot el a tras o beţie de pomină, pe care o aminteşte chiar şi Vechiul Testament.

Periplu în istorie

Strict istoric, fapt demonstrat şi de către arheologia modernă, alcoolul a început să fie consumat încă din preistorie. Era pe vremea când, trăind în mijlocul naturii, oamenii supravieţuiau consumând poamele sălbatice culese de prin păduri. Încă de pe atunci el a observat că anumite fructe dulci fermentează, iar consumul sucului rezultat din acest proces îi poate aduce o stare de bucurie greu de explicat.

Mai aproape de zilele noastre, s-au identificat urme care atestă că vechile civilizaţii ştiau să producă, la scară mare, tot soiul de băuturi alcoolice. Conform unor inscripţii hieroglifice, printre drepturile de hrană alocate vechilor constructori ai Marilor Piramide din Egipt figura şi o anumită cantitate de bere. Aceasta era obţinută din cereale măcinate şi apoi lăsate să mecereze în apă Nilului. La sfârşitul fermentaţiei rezulta un lichid dens şi cu un bogat conţinut de substanţe nutritive. Se bea nefiltrată, iar glucidele aflate în suspensie plasau această licoare la limita dintre aliment şi băutură. Tot bere consumau şi vechii sumerieni.

În cursul antichităţii îndepărtate viţa de vie a fost cultivată în toate teritoriile limitrofe Mării Mediterane. Grecia antică a dezvoltat o adevărată industrie a vinului căruia i-au consacrat chiar şi un zeu al chefurilor. Este vorba despre Dionysos. Dar tot grec