Sta in firea omului sa analizeze, sa traga concluzii si sa judece faptele altor oameni. Unii ar numi asta defect, altii poate o calitate. Pacatele care rezida insa de aici si in care cad extrem de multi oameni sunt judecatile generalizate si aduse la extrem. Astfel, in contextul in care functioneaza in Romania sistemul de sanatate sau cel de justitie, devine aproape firesc sa cadem in astfel de pacate pur omenesti.

E aproape natural sa consideram ca toti medicii si toate cadrele medicale sunt vinovate de nenorocirile care se intampla prin spitalele romanesti, desi cu totii, in sinea noastra, suntem convinsi ca nu e chiar asa. Cum la fel de firesc aruncam vina pe toti judecatorii, procurorii si politistii atunci cand ies la iveala matrapazlacuri grosolane gen "Gorgunov", desi, daca stam si gandim mai bine, realizam ca nu poate fi chiar asa. La fel se intampla si cand vine vorba de politicieni, bugetari, profesori sau, de ce nu, ziaristi. Nu e o chestiune care tine doar de (dez)organizarea sistemului sanitar, juridic, politic sau de orice alta natura. Simtim nevoia de cele mai multe ori sa transformam vina, dintr-una individuala, intr-una colectiva. "Toti sunt asa!" - este cea mai la indemana forma de descarcare a furiei, pe care in mod inevitabil o simtim cand auzim despre oameni morti cu zile in fata spitalului sau infractori eliberati pentru boli inchipuite. Se intampla parca prea multe astfel de fapte care, in mod normal, intr-o societate cat de cat dezvoltata sau intr-o colectivitate umana nu ar trebui sa aiba loc. Sunt fapte care frizeaza logica, bunul simt, omenia, puterea de intelegere a colectivitatii sau a propriei scari de valori.

Iar in Romania, fenomenul generalizarii vinovatiei are particularitatea lui. Din moment ce aproape niciodata vinovatul concret nu pateste nimic si nu plateste pentru fapta comisa, ba chiar i se tine partea de