De cateva zile, medicii sunt prezentati ca inamicii publici numarul unu ai romanilor. Aproape ca nu mai poti sa deschizi televizorul sau ziarele fara sa dai de cel putin o stire despre un om care ar fi murit cu zile din cauza incompetentei/indolentei/dezumanizarii vreunui medic.
Fiecare caz in parte reprezinta, fara indoiala, cate un caz dramatic, care trebuie anchetat si sanctionat. Dar de aici pana la culpabilizarea intregului corp medical e cale lunga. Dupa cum cale lunga e de la anchetele cam staliniste ale ministrului Bazac, care taie capete de-a valma, mai mult la norma decat in functie de vinovatii dovedite, pana la solutii eficiente pentru disfunctionalitatile din activitatea multor medici.
Ne place sau nu, medicii nu sunt si nu au cum sa fie mai buni decat societatea romaneasca in ansamblu. Exista in corpul lor profesional acelasi procent de incompetnenta/indolenta/dezumanizare si, respectiv, de compententa/daruire/empatie ca in intreaga societate.
Bani dupa responsabilitate
Medicii nu sunt, procentual, nici mai buni, nici mai rai decat oricare alt corp profesional de la cel mai necalificat, pana la cel mai scolit. Iar in societatea romaneasca se munceste enorm de mult de mantuiala, sunt teribil de multi oameni dupa care trebuie sa vina altcineva sa termine sau sa corecteze treaba.
Atat doar ca, in cazul medicilor, efectele muncii de mantuiala se traduc in suferinta si chiar moarte. Asta inseamna ca raspunderea lor este uriasa, cu mult mai mare decat a majoritatii categoriilor profesionale. Aceasta responsabilitate uriasa ar trebui sa functioneze insa in dublu sens.
Pe de-o parte, avem exigenta societatii fata de ei si sanctionarea drastica a erorilor sau a indolentei cu efecte dramatice, dar, in contrapartida, ar trebui sa avem o remuneratie si avantaje pe masura. Nu e corect sa existe
