Nu ştiu cum trebuie să fi fost pentru Columb să plece la drum cu impresia că Pămîntul e plat şi că, dacă n-are grijă pe unde calcă, pică în neant ca un strop de ciorbă vărsat accidental de ospătar din farfurie. Dar cred că fiecare român care se apropie de Nădlac, Borş sau Cenad îi împărtăşeşte sentimentele. La fel ca şi gloria de explorator al Indiilor, mirosul de covrigi proaspăt puşi la uscat pe cozile cîinilor din Vest este cum nu se poate mai îmbătător. Dar drumul pînă pe Tărîmul Făgăduinţei e lung. Trece prin supermarketuri, prin pieţe aglomerate, prin catedrale şi benzinării. Şi nu-l poţi duce la bun sfîrşit decît dacă te prinzi că la prima notă falsă, eşti invitat politicos să cînţi la altă masă. La propriu.
Spre fericirea agenţiilor de turism, românilor le plac locurile din poze. Deci dacă e plajă, atunci trebuie să fie cu palmieri. Adică Grecia. Aşa că, de la nord la sud, în toată jumătatea de est, nu poţi şi tu să strănuţi ca omul fără să auzi vreun "doamne-ajută" scăpat involuntar de vreun compatriot care, din exces de politeţe, a uitat că dulcele grai românesc nu e limbă de circulaţie internaţională. Na, acum, ce să faci, să-l ignori? Zici "săruâmîna". Vezi cum i se luminează faţa. "Ia uiteeeeee! Şi p-aci ne-ntîlnim! Şi, cum vă place Grecia? V-aţi cumpărat ceva interesant?" Păi, cum ai putea să nu-ţi cumperi ceva interesant, cînd tot românii îţi prezintă produsele în hipermarketurile de pe marginea autostrăzii dintre Volos şi Atena şi îţi vînd medicamente în farmaciile orăşelelor obscure din Halkidiki? Cînd în vîrful bolovanului, la Meteora, chiar în timp ce te reculegi întrebîndu-te cîtă credinţă ţi-ar trebui ţie, un gîndac biped, să urci mînăstirea aia piatră cu piatră pînă la dracuân praznic, românii te roagă frumos să le faci şi lor o poză cu peisajul? Cînd în mijlocul Atenei lăutarii se plimbă printre mese şi cîntă cu foc la acordeon -
