Probabil ca multa lume se intreaba cat va mai continua aceasta criza economica in conditiile in care bancile centrale au scazut drastic dobanzile de referinta iar guvernele au anuntat planuri anticriza in valoare de peste 2.5 trilioane de dolari (SUA cu $1.5 trilioane si China cu $0.6 trilioane sunt in top).
Din punctul meu de vedere, scaderea dobanzilor (chiar dublata de planurile anticriza), nu va readuce economiile pe crestere, tarile dezvoltate nefiind departe de momentul in care rata dobanzii va trece pe planul doi iar in prim-planul luptei impotriva recesiunii se vor situa atat masurile de restabilire a increderii in sistemul bancar cat si injectiile de lichiditate pe care bancile centrale vor fi nevoite sa le faca pentru a stimula creditarea.
Am sa va explic in cateva cuvinte relatia dintre rata dobanzii si evolutia economiei: in perioadele de crestere economica, sistemul bancar al unei tari are mai multi bani decat poate economia sa consume fara a se supraincalzi iar pentru a restrange aceasta lichiditate excesiva, banca centrala majoreaza dobanda de referinta astfel incat pe de o parte, bancile vor fi tentate sa isi depuna banii la banca centrala si nu sa ii investeasca in economie, iar pe de alta parte, daca primesc o dobanda buna la depozite, si dobanda la creditele acordate de catre banci va creste. In acest fel banii se scumpesc, investitiile in economie scad iar cresterea economica se tempereaza.
Invers, in momentul in care economia scade, Banca Centrala scade dobanda de referinta pentru a descuraja bancile sa isi depoziteze surplusul de bani, stimuland in acest fel creditarea. Mai mult, din moment ce dobanda la depozite scade, scade si costul creditelor acordate de catre banci agentilor economici, banii se ieftinesc iar economia va beneficia de fonduri mai ieftine pentru a reveni pe un trend crescator.
Insa,
