Fusesem în 1995 în Islanda, la ultima participare a României la Campionatul Mondial masculin. După 14 ani am reuşit să reînod şI eu şirul calificărilor şI să fiu iar alături de tricolori la Campionatul Mondial ce s-a terminat acum câteva zile în Croaţia. Aşa mi-a fost dat să-l cunosc pe Marian Cozma. Un uriaş talent al handbalului românesc. Un om de o extraordinară modestie. Un tip de o inteligenţă rară. Şi, peste toate, sufletul echipei! Omul responsabil cu buna dispoziţie.

La Reşiţa, înainte de plecare la Osijek, atunci când a fost prezentată echipa ce pleacă la CM, s-a intonat imnul naţional. Toate cele şase strofe. Jucătorii s-au oprit din fredonat după primele trei. Un singur om a continuat să cânte până la final, semn că ştie tot imnul: Marian Cozma.

"M-a uimit cât de repede a învăţat să vorbească ungureşte”, se mira colegul său de la Veszprem, românul Ferenc Ilyeş, care joacă la naţionala Ungariei. L-am auzit vorbind ungureşte, la telefon. Ai fi jurat că e născut dincolo de Tisa.

După meciul cu Australia, în care a fost declarat jucătorul meciului, cu 10 goluri, Marian Cozma a venit la conferinţa de presă. Nu au existat traduceri de limba română. Antrenorul Aihan Omer l-a invitat să vorbească în limba română, urmând ca el să facă traducerea în limba engleză. Marian a zâmbit şi a început să vorbească. Într-o engleză fluentă!

La antrenamente, cine erau cei mai tăbăciţi la glume? Marian Cozma şI cu bunul său prieten, Rareş Jurcă! La glume răspundeau cu glume. Când, la sală, Marian se vedea cu jucătorii Ungariei, instantaneau se stârneau zâmbete complice.

Acum câteva zile, am auzit la Realitatea TV o declaraţie a lui Marian: "Nu mai vin la echipa naţională”. Era supărat că a fost prea puţin folosit la CM. ToţI cei care-l cunoşteau, ştia că nu poate să-şI ducă la capăt avertismentul. "Cu sigura