"Centralul" care a picat testele UEFA şi a ratat marele meci Milan- Werder explică de ce inima lui e mai mare ca a unui om normal, cum i-a ajuns pulsul la 210 şi ce îşi reproşează

La doar cîteva zile după ce a ratat testele fizice de la Malaga şi delegarea la meciul Milan - Bremen, din Cupa UEFA, vocea lui Tudor pare a unui pacient care stă de săptămîni bune pe patul unui spital. "Să nu dureze mult, că sînt deja pe deal, la mine la ţară, încep antrenamentul" e prima condiţie pusă de "centralul" bucureştean pentru a accepta dialogul.

- Domnule Tudor, nu v-a mai ascultat inima la testele de la Malaga?

- Asta trebuie să aflu şi voi avea cît de curînd un răspuns clar. Miercuri, pe 11 februarie, am programată vizita medicală, care îmi va arăta exact ce s-a petrecut. :s

- Bun, dar nu aţi simulat testul înainte de a merge în Spania? Doar e acelaşi test ca şi cel de la cursurile din România!

- Cu centura Polar, care urmăreşte pulsul, nu am dat testul. La noi se urmăresc doar distanţele şi timpii, nu şi pulsul. În Spania a fost altceva.

"Pulsul mi-a urcat la 210!"

- Vrem adevărul.

- OK! Pulsul meu normal maxim e de 220 minus vîrsta mea, 37 de ani, adică un puls maxim de 183. Ştiţi cît aveam în momentul în care m-au oprit din alergare? 210!

- Şi de-asta au intervenit, nu?

- Seara, am încercat să le explic că pot avea un puls mai ridicat pentru că eu am inima mai mare decît a unui om obişnuit.

- Da? De ce?

- Efortul făcut în toţi aceşti ani de arbitraj mi-a dezvoltat inima. De exemplu, dimineaţa, cînd se trezeşte, un om obişnuit are 60-70 de bătăi pe minut. Eu aveam nevoie doar de 34-35 de bătăi. Un ciclist, ca să ofer un alt exemplu, are nevoie cam de 20-25 de bătăi, poate cazul lui Lance Amstrong.

"Au murit un instructor de arbitri şi un ciclist"