Purtaţi izmene? Da sau nu? Dacă nu purtaţi, sunteţi fericiţi. Înseamnă că nu le puteţi pierde. Dacă, însă, printr-o nenorocită coincidenţă, v-aţi deprins cu aceste camuflaje ale potenţei, cu aceste recondiţionate tetre de omorât pasiunea, puteţi să vă dedaţi disperării. Căci, într-o zi, nu le veţi mai avea, în sensul că veţi afla că nu le mai aveţi.
Că de vândut ăştia le-au şi vândut de mult, când dvs. vă băteaţi pe la Haga, pe la Praga şi pe la Copenhaga, să vi se recunoască dreptul de-a purta lenjerie caldă, cu Platou Continental cu tot, fără să vă treacă prin capete, probabil vândute şi ele, că alde Tăriceanu, din clanul Zdamăsii, după ce v-a lăsat şi fără chiloţi, recent v-a luat şi izmenele, în marea ctitorie a pustiului, de care s-a tot învrednicit.
Dar luaţi încet articolele dvs. dedesubtiere. Priviţi-le adânc. Număraţi maiourile, şosetele şi, iarăşi, izmenele. Că ăştia n-au milă şi nici greaţă. Âştia ce văd şi ce-şi aduc aminte vând. Agenţii lor coboară la rădăcina florilor, în căutarea de râme, ca să orienteze încoace nişte undiţe. Ei confiscă izvoarele fântânilor şi piatra de la rinichi.
A fost o istorică, năpraznică bătălie pentru petrolul şi gazul natural de pe fundul Mării Negre, care puteau atinge valoarea de 30 de miliarde de euro. Imediat după anunţarea mult aşteptatei noastre victorii, am aflat că nomenclaturişti ai României (ai României, repetăm) vânduseră, în taină, încă din 12 noiembrie 2008, toată acea avuţie. De ce? Ca să nu ne împovăreze cu nişte bani care stau mult mai bine în conturile tăricene decât în cele naţionale. Dacă nu cumva fostul manechin lucrează gratis.
Încercaţi, aşadar, să revedeţi mormintele celor dragi, ca să vă convingeţi că ei n-au fost, între timp, vânduţi şi scoşi din gropi, să se facă în cimitire blocuri-turn şi benzi pentru motociclişti care nu nimeresc totdeaun
