- Comentariu - nr. 253 / 9 Februarie, 2009 Ce sentimente, reactii, ai cand afli ca poti sa mori pe strada impuscat fara ca tu sa fii avut vreodata ceva cu cineva; ca poti sa mori in spital, pentru ca nimeni nu da doi bani pe tine, personalul medical, in frunte cu medicii, avand alte "treburi" mai importante decat sanatatea omului; ca poti muri de indiferenta si desconsiderarea celor chemati sa-ti aline suferinta; ca poti suferi ani de zile pentru nedreptatile de la tot pasul. Si asta inca nu este nimic. Ce tara este asta in care guvernantii vand pe sub masa avutiile tarii, tara in care preocuparea principala a politicienilor este conservarea privilegiilor, acumularea de averi incomensurabile. Totul iti repugna. Esti de-a dreptul oripilat. Invins de un sistem ticalosit, dupa expresia unuia care cica are grija de romani, invinsi de structuri, dupa expresia altui presedinte de mucava. De fapt, noi, cei multi, suntem invinsi de toti si de toate, din simplu motiv ca suntem cetateni onesti ai acestei tari. Nu facem afaceri murdare, nu suntem membri ai clanurilor mafiote, ne repugna dezordinea, violenta, nedreptatea. Si, ce conteaza toate acestea cand cei chemati sa ne asigure noua linistea si siguranta de fiecare zi nu mai prididesc cu spagile, cu afacerile murdare. Cine oare s-ar fi putut gandi ca, in ticalosia lor, guvernantii Romaniei vor ajunge sa vanda si pielea ursului din padure, cum usor se poate constata dupa procesul de la Haga privind apele teritoriale ale Romaniei? Sa avem, oare, parte de un stat de mafioti?! De banditi sadea cu masca unor oameni de treaba?! O tara a spagilor, caracteriza cineva Romania; altul, ca suntem o tara a mizeriilor; un al treilea, ca suntem o tara a mafiotilor si coruptiei si am putea continua la nesfarsit aprecierile venite cu siguranta in urma unor activitati murdare, infractionale, care ne determina la asemenea reactii.