Magazine, parfumerii, coaforuri, croitorii, cofetării, florării, o lume… Este greu să îţi imaginezi un 1989 al luxului, al high life-ului, în condiţiile în care situaţia în ţară era din ce în ce mai precară. Dar…
Într-o zi de februarie 1989, doamna Elena Băban, funcţionară, se înfiinţase încă de la orele deschiderii la "Magazinul de la coada calului". Aşa i se spunea de către toţi bucureştenii împătimiţi după porţelanuri şi Gallé-uri de calitate "locaţiei" (care se afla în preajma statuii de la Universitate) al cărei nume adevărat doamna nu şi-l mai aminteşte. Voia să cumpere un serviciu de ceai pictat cu fluturi – "o nebunie, îl văzusem de mult, voiam să îl iau cadou pentru fiica mea". Să nu credeţi că doamna Băban era doar o împătimită a porţelanurilor. Mai mult, era un fel de "fashion victim", dacă se poate spune aşa, a acelei perioade. Deşi salariul nu îi pemitea mari "investiţii" în lux, nu putea rezista tentaţiei de a vizita magazinele din centrul Bucureştiului, de a-şi răsfăţa ochii cu mătăsuri şi ciorapi fini, de a cerceta cutiile cu cosmetice, de a trece printre degete şiraguri de mărgele. "Mă întorc în timp, în tinereţea mea coaptă – aveam 40 de ani în '89. Nu pot să cred că astăzi regret luxul acelor timpuri!".
Pe unde bântuia pe atunci această tovarăşă mai mult doamnă? "La Romarta, pe Calea Victoriei. Aici găseam ciorapi fini, mătăsuri, genţi şi mănuşi de piele necăptuşite, care îmi plăceau atât de mult! Tot pe Calea Victoriei, vizavi de Romarta, lângă magazinul Muzica, era un minunat magazin «de cioburi», cum îmi plăcea să îi spun. Aici se găseau vaze de cristal, bibelouri, chinezării… Dacă aveam o zi mai proastă, când priveam vitrina acestui magazin uitam pentru o clipă de tot şi de toate. Mai sus, lângă Biblioteca Universitară era Stirex-ul – un alt paradis al «cioburilor». Ah da, Victoria, 1.000 de magazine
