Mircea Mihăieş: "De ce nu avem, la douăzeci de ani după alungarea comuniştilor de la putere, o lege privind interzicerea flagelului bolşevic în România? Nu-mi vin în minte decât trei motive."

Dar ce motive! Primul: pentru că ne lipseşte instinctul de conservare. Al doilea: pentru că ne-am pierdut memoria. Al treilea: pentru că există prea mulţi indivizi interesaţi să nu condamnăm comunismul.

Primele două motive sunt limpezi. Lipsa de reacţie a societăţii româneşti în faţa răului e o axiomă. Născuţi fără onoare, ne acomodăm celor mai insuportabile situaţii cu un fel de smerenie bleagă, aruncând priviri de milog în direcţia celor puternici. Aşa am ajuns să ni se fure de sub nas şi fabricile, şi băncile, iar mai nou ne-am trezit şi fără pelicula din Marea Neagră recuperată la Haga. Dacă ar fi să-mi imaginez o ipostază a românuluistandard, ea ar fi musai statuia soldatului adormit în post. (Fără nicio trimitere la depozitul de arme recent prăduit la Ciorogârla!)

Începând cu 18 decembrie 2006, există o declaraţie oficială a preşedintelui ţării, de condamnare a comunismului din România. Am avut, până la încheierea gloriosului său mandat, un Partid Naţional Liberal născut, crescut şi umflat pe ruinele retoricii anticomuniste. S-au înfiinţat chiar instituţii menite să pună în evidenţă, pe bază de probe, monstruozitatea ideologiei marxistleniniste. Ce-au produs ele, în afara câtorva seminarii şi-a unor cărţi publicate la preţ prohibitiv? Întrebaţi românul de rând. În loc să folosească marea şansă istorică pentru a înmormânta comunismul, liberalii au intrat în frenezia prăduirii şi a ruinării averii publice.

Nu ţin minte ca vreo organizaţie civică să fi acţionat în mod serios, matur, insistent, agresiv, atrăgând atenţia asupra pericolului comunist - mai ales în vremuri tulburi precum cele pe care le traversăm. Domnii şi doamnel