Este un thriller erotic deosebit, de multe ori imitat, dar niciodata egalat. Este o drama atragatoare, cu o ciudata poveste de dragoste.
Parca trecuse o eternitatate de cand Al Pacino aparuse pe ecran (ca rege al drogurilor in "Scarface", in 1983). Iar atunci cand a fost anuntata aparitia actorului - care se apropia de varsta de 50 de ani - in pelicula "Cand dragostea ucide", lumea nu putea sa nu se intrebe daca reflexele acestuia au ramas aceleasi.
Inaintarea in varsta i-a adus lui Pacino o gratie frumoasa. Ochii sai par mai indurerati si ii foloseste ca efect. Jocul lui este intens ca intotdeauna, dar si mai delicat, mai matur si mai ironic. Are aici rolul lui Frank Keller, un veteran al departamentului de Politie din New York. Nu are altceva in viata in afara de puterea legii; a terminat cu familia, traieste singur, de cele mai multe ori beat si dezgustat. Nu mananca cum trebuie, nu poate dormi, asa ca isi petrece noptile in fata televizorului si isi suna uneori fosta nevasta cerandu-si iertare. Cand i se da misiunea de a gasi un criminal in serie care tinteste inimile singuratice, il primeste ca partener pe actualul barbat al fostei sale sotii, situatie bizara, care ramane insa, un subiect minor ale filmului. Cei doi incearca sa descifreze puzzle-ul unor crime asemanatoare. Intr-o singura saptamana, doi barbati care-si organizau intalnirile amoroase prin intermediul unei reviste fusesera ucisi cu un glonte in ceafa, in propriul pat, pe acordurile unui hit din 1959: "Sea of love". Exista numai trei indicii: urmele de ruj de pe o tigara, anunturile din ziar si un set perfect de amprente.
Actiune tensionata
Pentru ca anunturile victimelor fusesera in versuri, Keller si partenerul sau compun propriile poezioare cu care spera sa o prinda in capcana pe vinovata. Astfel Keller ajunge sa aiba intalniri cu mai mult de 30 de
