La tehnologie şi la suprafeţe cultivate, agricultura doljeană a evoluat în ultimii zece ani, dar ca şi calitate a vieţii suntem la acelaşi nivel sau chiar mai rău. Bazinul cerealier al ţării - Doljul - importă grâu. Am fost mari cultivatori de legume şi fructe, dar le aducem de peste graniţă. Am avut complexe de creştere a animalelor, iar acum crescătorii de animale se numără pe degete.

La 20 de ani de la instaurarea democraţiei în România, agricultura doljeană aproape că bate pasul pe loc. În prezent, ţăranul doljean îşi lucrează pământul tot ca în urmă cu zece ani, cu sapa şi cu căruţa trasă de animale, seamănă în principal sămânţă din pătul şi se uită pe cer aşteptând să dea vreo ploaie să-i ude culturile. În acelaşi timp, orăşeanul doljean - deşi locuieşte într-unul dintre judeţele cu cel mai mare potenţial agricol - cumpără din pieţe produse scumpe şi, neapărat, din import. GdS a comparat datele statistice din agricultura actuală cu cele de acum zece ani, când proprietatea privată era tot cea de acum. Agricultura a rămas tot neperformantă, chiar dacă unii fermieri s-au desprins şi cultivă aproape ca în Occident. În Dolj mai sunt 580.000 de hectare de teren agricol, dintre care 488.000 sunt arabile, iar restul sunt cultivate cu viţă de vie şi pomi fructiferi.

Doar 25% din suprafeţe sunt cultivate ca la carte

Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Dolj recunoaşte că doar 25% din suprafaţa arabilă este cultivată la standarde europene, adică se foloseşte tehnologie completă şi se obţin culturi bune atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. În rest, Dumnezeu cu mila! De ce este judeţul invadat cu produse din alte părţi, în timp ce la noi nu se mai cultivă ca altădată? „Piaţa este liberă! Dacă procesatorii şi comercianţii găsesc legume şi fructe mai ieftine în altă parte, ei pot să le aducă de oriunde. La fel şi