O reforma este cu atat mai buna, cu cat presupune schimbari mai mici ale sistemului de reguli existent, schimbari care sa aiba, insa, un efect benefic maximal. Sistemul de sanatate ni se prezinta, din acest punct de vedere, drept un caz exemplar. Reforma propusa de guvernarea Tariceanu, privatizarea spitalelor, nu a putut fi aplicata nu atat pentru ca ar fi fost proasta, era excelenta, ci pentru ca presupunea o schimbare prea radicala si brusca. Este posibil, insa, si un alt tip de reforma, care ar avea efecte benefice imediate, si care, eventual, ar pava apoi calea catre privatizarea spitalelor, desi nu in mod necesar.
In loc sa ne concentram atentia asupra furnizorilor de servicii medicale, este preferabil sa ne uitam la asigurarile de sanatate. Reforma pe care o am in vedere are doi pasi:
1. Sa fie permis furnizorilor de servicii medicale privati, fie ei spitale, clinici sau salvari private, sa realizeze contracte cu sistemul de stat al asigurarilor medicale. In acest fel, toti cei care nu lucreaza la negru in Romania vor avea acces, gratie asigurarii medicale obligatorii, la toate serviciile medicale disponibile, fie ele oferite de mediul de stat sau privat. In cazul in care unele dintre serviciile oferite de mediul privat vor avea un pret care depaseste valoarea asigurarii medicale, pacientul va putea plati diferenta - in loc ca, asemenea cazului actual, sa fie nevoit sa plateasca intreaga valoare (ca si cum ar fi neasigurat). Altfel spus, oricine sa poata merge la o clinica privata, in prezent privilegiul celor bogati, si sa plateasca acolo cu asigurarea medicala pe care o are la stat.
Efectul acestei reforme va fi ca volumul de servicii medicale oferite de furnizori privati, in locul statului, va creste treptat, pe masura ce firmele din domeniul medical vor profita de oportunitatea creata. Spre deosebire de o privatizare brusca a sistemului
