„Iubito, nu în seara asta...“. Este o propoziţie de la care poate începe sfârşitul. Al unei relaţii, al unei căsnicii. Când spunem infidelitate, ne gândim invariabil la trădare, la minciună şi dezamăgire. Niciodată nu ne gândim însă şi la ce simte cel care o „comite“.
Îl cheamă Mircea şi are 38 de ani. E genul de bărbat serios, distins şi cu farmec, licenţiat în Ştiinţe Economice şi cu un salariu ajuns de curând la mai mult de două mii de euro pe lună. Conduce elegant pe străzile Craiovei o maşină de fabricaţie nemţească şi nu se dă înapoi de la vacanţe, fie ele în locuri exotice, fie în nordul Moldovei sau numai prin Oltenia. Verigheta zgâriată de jur-împrejur
mărturiseşte şi altă calitate: Mircea este un familist convins. O dovedesc toate weekendurile petrecute acasă ori în excursii alături de soţie şi de cei doi copii, o dovedeşte fiecare aniversare a căsătoriei - anul acesta ajungând la numărul opt -, la fel cadourile scumpe oferite alesei sale cu fiecare prilej de sărbătoare, cumpărăturile „casnice“ la fiecare sfârşit de săptămână sau orele petrecute în bucătărie pentru a pregăti, tandru, una dintre minunatele sale mâncăruri, dedicate, cu dragoste, familiei. Este bărbatul ideal, soţul şi tatăl visat de fiecare doamnă sau domnişoară. Şi totuşi...
Pare greu de crezut - uneori chiar şi de el! -, dar Mircea este nu doar soţ şi tată, ci şi amant.
La început părea perfect
„N-am crezut niciodată înainte de căsătorie că aş fi în stare să-mi înşel soţia. Nici prin cap nu îmi trecea că aş putea să mint cu seninătate şi că aş putea chiar să mă obişnuiesc cu asta“, mărturiseşte bărbatul. Zâmbeşte, oarecum trist, pentru că ştie că a pierdut o bătălie purtată cu el însuşi. „Până să mă însor, am mai avut o singură prietenă... adevărată. Ne-am iubit ca nebunii. Întâi timid, aşa cum stă bine la început, ajungând apoi să ne aruncăm într
