Suceava e un fel de Targu-Mures bucovinean. Despre Stefan, sfinte rauri de bine. Cine mai stie in ce tara a urcat el pe tron si ce tarisoara a lasat!... Conteaza cui. Iar cui-ul arata, azi, daca uiti corso, a sfarsit de secol cu catrinta si itari. La ce ti-ar da inima ghes catre aiasta asezare, nu doar asa, ca s-o faci trambulina catre manastiri? Sa zicem ca tarkovskiana melancolie a lui "Pionier, cunoaste-ti tara!". Ori te imboldeste un eveniment, in crapaturile caruia intra ceea ce, pe vremuri, n-a fost voie, cu cravata de gat.
Dupa ce am intrebat un foarte tanar unde-i centrul, m-am lamurit ca Abuladze avea dreptate: la ortodocsi, daca nu se termina, atunci sigur drumul important incepe cu o biserica. Loco, "Sf. Nicolae" (sec. XVI), ridicata de fiul lui Petru Rares. Ei, dar tanarul meu alesese repere XXI: cinematograful si "Mec D"-ul. Pentru el, chiar daca se afla la cativa pasi de ultimul, "Sfanta Inviere" (sec. XVI), sau "Vascreienia", sau "Elena Doamna", dupa numele sotiei lui Rares, nu e un reper. Situatiune care nu m-a deloc intristat: inca o minte scoasa de sub patrafir.
O strada mai hacana de centrul cu pietonala in marmura jumulita, bojdeuci alunecate-n termopan, puradei desculti, oratanii scapate prin gard. Iar asfaltul, ca-n restul Romaniei: sublim, de la sublimare. Piatra valurita, urme de smoala, gropi, de la S la XXXL. Asteptand saltul ulitei in highway.
Fermecator e amestecul "altor dati". Ale caror zdrente le gasesti, unele in bratele altora, de parca ai juca sotron in vechea piata: biserica "Sf. Nicolae", sinagoga (cea noua, sec. XIX), biserica armeneasca (sec. XVI). Intre ele, o scoala de la 1860 - Colegiul "Stefan cel Mare". Poate pentru a putea calcula in ce an suntem, ca sa iasa pe toate calendarele. Incercati un exercitiu: daca 1426 e 877 la armeni, 2006 e 5767 la evrei, unde sade 2009, ca sa ne-ntelegem.
Intr-o sambat
