Zilele trecute asteptand pe holul unui spital din oras, m-a surprins un tip maruntel si prost imbracat care cersea cu vocea plangacioasa “dati-mi un leu”, fie-va mila” si alte asemenea invective. Nu am obiceiul sa incurajez cersetoria, dar nu a lipsit mult ca sa nu–mi bag mana in geanta. Inconsecventa feminina e de vina! Un domn de langa mine insa mi-a atras atentia ca nu sunt zece minute de cand i-a dat un leu. Ce neobrazare sa vina din nou la el!

Pe strada, mai ales prin jurul magazinelor noua generatie de cersetori: niste copii se impleticesc printre trecatori, cu lumanari curgand pe la nasucul lor si cu manutele nespalate, ca niste caini vagabonzi se strang in jurul unor femei mai slabe de inger care se lasa impresionate si din mila crestineasca se cauta prin portofel.

Si dupa toate acestea la casieria din supermarket doi tineri care mai au mult (era sa scriu de cersit!) pana la majorat tocmai isi achita cumparaturile. Un pumn de monede de toate valorile rand pe rand sunt schimbate in 5 lei, 10 lei si dispar in buzunarul vestei. Dupa ce platesc baxul de racoritoare, ceva alimente si pachetele de tigari. Se pare ca a fost o zi norocoasa. Dupa imbaracaminte par niste elevi de gimnaziu, fugiti de acasa. Cu glugile trase peste sapcuta ce le acopera o parte a fetei, se uita din cand in cand in jur, deformatie profesionala? Si impacheteaza de zor cumparaturile fara comentarii. Platesc si taxa ecologica si nu uita sa adune ultimii cinci bani de pe tejghea. Cine nu pretuieste putinul, nu merita mai mult! Am citit undeva de o femeie care a solicitat de la primarie autorizatie de cersit, pentru ca nu se poate intretine din pensia de limita de varsta. O fi auzit de la cei doi ca se poate trai din cersit?

Zilele trecute asteptand pe holul unui spital din oras, m-a surprins un tip maruntel si prost imbracat care cersea cu vocea plangacioasa “d