Dacă există ceva pur până la ceruri, dacă există ceva adevărat până la ultima celulă, dacă există ceva adunând toată dragostea, toată dăruirea lumii, apoi acel ceva este MAMA.

Mama nu-ţi pune coarne niciodată. Mama nu te trădează niciodată. Mama are cu adevărat grijă de tine, tremurându-i inima când întârzii în oraş sau când ţi-ai uitat acasă sendvişurile pregătite de mâna ei. Mama e cea din a cărei fiinţă răsari la viaţă. Mama împarte cu tine, când te găzduieşte în burtă, şi aerul, şi sângele, şi hrana, şi rezistenţa la posibilele boli. Iar când puiul de om a izbucnit la viaţă, atunci când este cel mai important, mama îi dă laptele de la sfântul sân. Şi după nouă luni în care nu i-a fost comod şi a mers greu, şi a răsuflat greu, şi i s-au umflat picioarele, urmează alte luni grele, cu sculat noaptea fie pentru a-l pune pe prunc la sân, fie că scânceşte micuţul, luni în care îl porneşte pe drumul destinului pe sugar. Şi nu e uşoară această perioadă, iar lăuzia înseamnă şi ea o vreme nu simplă pentru mama ce abia a născut.

GREŞELI

Dar iată câteva lucruri importante, pe care medicina le inventariază în perioada de lăuzie. Lăuzia durează şase săptămâni, pornind numărătoarea din momentul naşterii. Şi ca să amintim de zbuciumul acestei perioade, mama caută să urmeze acele acţiuni menite să-i sporească cantitatea de lapte pentru suptul micuţului. Uneori greşite sunt sfaturile care se răspândesc prin telefonul fără fir, auzite fie de la o vecină, fie de la o cumătră din provincie. Când se vaită femeia cum că nu are destul lapte primeşte îndemnul să mănânce ceapă, care pasămite creşte cantitatea de lapte din sân. Aiureală, există riscul ca gustul de ceapă să treacă în lapte şi sugarul să refuze suptul, pierzând în greutate şi agitându-se.

Alte sfaturi de ici, de colo sună cam aşa: "Bea, femeie, bere, că asta îţi înmulţeşte