„Predam la scoala orele de religie si la pauza mare le spuneam copiilor sa scoata pachetelul cu mâncare si sa manânce. Priveam copii si nu eram indiferent pentru ca fiind preotul satului ma interesa sa vad si situatia materiala. Atunci am observat ca acestia nu au pachetele cu mâncare. Cu toata rusinea i-am întrebat pe fiecare de ce nu au pachet si-mi raspundeau ca au mâncat de dimineata acasa sau ca tata nu a adus aseara bani pentru a cumpara pâine. Fiecare au motivat într-un fel sau altul acest lucru. Asta mi-a dat de gândit pentru a face ceva, ajutând acesti copii oferindu-le o masa calda”, îsi începe povestea preotul Vasile Burian din Lunca Bradului.
De aici a început totul. La început veneu câte 15-20 de copii la masa pentru simplul fapt ca le era rusine. „Cum sa merg sa manânc la popa” îsi spuneau acestia. „La început nu stiau sa manânce carne pentru ca nu mâncau asa ceva acasa poate doar foarte putina”, a precizat preotul. Acesta a început sa se lupte pentru a continua initiativa si a reusit pentru ca se împlinesc 11 ani de când ofera zilnic copiilor din sat, care provin din familii fara surse de venit „o amiaza”. Vin pe rând, fiecare cum termina orele. Mai întâi cei din ciclul primar, iar putin mai târziu cei din clasele gimnaziale. La ora actuala, aici la casa parohiala, 80 de copii vin zilnic pentru o masa calda. Ajutorul preotului este o femeie din sat, platita de primarie, care gateste zilnic pentru cele 80 de suflete.
Visul preotului, un centru de zi pentru sarmani
„Când am vazut ca Guvernul României aloca fonduri pentru copii, caiete si rechizite iar copii acestia nu au unde sa le foloseasca, pentru ca situatia lor acasa este dezastruasa, gândul meu a fost sa le fac o cladire. Am umblat mult dupa fonduri, am facut proiecte însa toate au ramas fara raspuns. M-am batut cu morile de vânt”, spune Vasile Burian. Cheltuielile pentru masa o
