Incidentul penibil in care a fost implicat europaramentarul Rares Niculescu, de-abia ales de premierul Emil Boc pentru a fi purtatorul de cuvant al guvernului, este, din nefericire, in mare masura emblematic pentru felul in care demnitarul roman se raporteaza la conditia sa.
Nu e deocamdata clar cati pumni a dat si cati pumni a incasat Rares Niculescu, cine a inceput bataia si care a fost marul discordiei. Informatiile clare sunt insa suficient de grave.
Rares Niculescu, baut, a vrut sa intre, impreuna cu fratele sau, intr-un club dedicat, se pare, amatorilor de manele. Dintr-un motiv sau altul nu a reusit si atunci a dat cu pumnul, primul sau in replica, nici macar nu mai conteaza.
Ce cauta viitorul purtator de cuvant al guvernului intr-un club de manele din Cluj? Sigur, nu este o infractiune sa-ti placa si sa asculti manele, dar anturajul dintr-un astfel de loc cadreaza oare cu statura unui demnitar?
Rares Niculescu sustine ca a fost agresat. Jandarmeria sustine ca el si fratele sau au declansat scandalul, motiv pentru care i-a si amendat.
Daca el are totusi dreptate si a fost intr-adevar agresat, oare atitudinea normala, avand in vedere pozitia sa actuala si cea potentiala, n-ar fi fost sa intoarca spatele, sa plece si sa cheme politia?
Niculescu ameninta cu tot felul de plangeri dar nu a facut niciuna. Politia il astepta spunand ca detine filmari edificatoare, ale camerelor de supraveghere, care nu-i sunt favorabile europarlamentarului.
Probabil ca Rares Niculescu nu va mai ajunge purtator de cuvant al guvernului sau, cel putin, asa ar fi de dorit. Altfel, in timp ce va transmite cele mai importante decizii ale guvernului, ziaristii si poporul vor fredona manele sau si-l vor imagina pe tanarul demnitar in postura de mardeias.
Iar derizoriul acesta va afecta imaginea un
