Nu am idee ce se întâmplă în acest moment prin partide. Nu întrevăd nimic clar. Mesajele pe care ele le trimit spre public prin câţiva purtători de imagine care apar mereu la televizor sau în conferinţe de presă sunt contradictorii. Cauza este că printre liderii noştri politici domneşte confuzia. La liberali, ca şi la pesedişti, la pedelişti la fel. Agendele diferă, dar şi înăuntrul partidelor sunt grupuri, priorităţi, ţinte diferite. Miza: prezidenţialele. La liberali, de exemplu, trecuţi în opoziţie, în ciuda siguranţei pe care o afişau că vor face parte din orice guvern după alegeri şi chiar că vor da primul-ministru, se petrece ceva. Tensiunile au început, competiţia s-a deschis. Un congres va avea loc şi aici se vor despărţi apele. Scaunul lui Călin Popescu Tăriceanu este disputat de câţiva lideri care consideră că actualul şef al partidului se află într-o poziţie slabă, după ce patru ani a condus PNL şi a distribuit ca premier destule posturi şi avantaje. Acum, clientela care a stat cuminte ca armele în rastel şi a ciugulit pe la judeţe sau pe la centru s-a emancipat şi ar vrea să pună pe altcineva la vârf, mai capabil să readucă partidul la guvernare. Ei îl văd pe Tăriceanu nepotrivit în noul rol de şef al opoziţiei. Ca şi cum Tăriceanu ar dori altceva decât să câştige alegerile şi să fie iar premier. Primul meci disputat este cel în jurul candidaturii la preşedinţie. Tăriceanu, Orban şi Antonescu doresc să intre în cursa contra lui Băsescu. Dar, pentru a avea şanse, ultimii doi au nevoie de timp şi grăbesc un congres şi stabilirea unui candidat cert. Tăriceanu pleacă totuşi mai bine plasat, pentru că în patru ani la Palatul Victoria şi-a creat o imagine, lucru de care s-a ocupat mai ales Băsescu, atacându-l din toate poziţiile pe toată durata prezenţei la Palatul Victoria. Ceilalţi doi vor să prezinte trecerea în opoziţie a partidului ca pe un eşec personal a