- Editorial - nr. 255 / 11 Februarie, 2009 In loc de motto: "Pana la urma, toti murim si nu mai avem nici rinichi, nici splina, nici plamani, si nici altceva. Decat sa traiasca o viata in mizerie cu doi rinichi, mai degraba sa aiba sansa de a trai decent, cu unul singur! Cine suntem noi sa judecam omul si prioritatile lui?" Lipita la vedere, pe usa de intrare in bloc, o hartiuta cu un anunt stangaci, scris cu creionul: "Vand Urgent 1 Rinichi Tel... " Absenta oricaror criterii ortografice poate spune si ea multe despre donator. Desi deformatia profesionala m-a determinat sa sun la numarul respectiv, sa aflu cine, cum, de ce, cu cat, unde etc., etc..., din precautie, probabil, persoana nu a raspuns la primul apel pe telefonul mobil, iar eu, din lipsa de timp, nu am insistat. Am intrat insa pe internet, sa vad care este mersul pietei acesteia de organe, care functioneaza, bine mersi, la vedere. Desi legislatia care incrimineaza traficul de organe este extrem de severa, la nivelul Politiei Romane nu exista structuri specializate pe acest tip de infractiuni. Surse din cadrul IGPR au declarat ca, in cadrul Directiei Generale de Combatere a Criminalitatii Organizate (DGCCO), la Directia de Combatere a Traficului de Persoane (DCTP) exista doar cativa ofiteri care au, printre alte atributiuni, si combaterea traficului de organe. In consecinta, pe internet se afla sute de anunturi cu vanzari si cumparari de organe. Cei mai multi dintre donatori sunt tineri cu varste cuprinse intre 21 si 40 de ani. Unii sunt fosti sportivi de performanta, sau cel putin asa sustin, si toti sunt "nefumatori si antialcoolici". Pretul este negociabil _ intre 3.000 de euro/bucata (rinichi, plaman sau lob al ficatului) si 75.000 de euro (en-gros!), iar intermediarii sunt exclusi din start din aceasta afacere. Atat cei care vand, cat si cei care cumpara isi dau numerele de mobil, localitatea de rese