Sunt momente cand imi pierd increderea - nu numai in ideea ca, aratand lucrurile strambe, presa ar avea puterea sa participe la indreptarea lor - ci chiar in faptul ca cititorii de presa isi doresc, intr-adevar, sa traiasca intr-o lume in care lucrurile strambe sa fie indreptate. Sunt momente, vreau sa spun, cand imi pierd increderea in ideea ca noi, romanii in general, ne dorim sa traim intr-o lume dreapta. Ca mai avem ascuns in noi sentimentul ori instinctul dreptatii. Si nu ma refer, ca sa fie si mai clar, la increderea in justitie, ca institutie, ci la acel fior interior, care poate ne spunea candva ca se comite o nedreptate - nu numai fata de lege, ci chiar fata de oamenii din jur.
Prezentau colegii mei in ziar, zilele trecute, sistemul prin care in schimbul unei sume de bani liceenii braileni isi fac rost de adeverinte medicale pentru a-si motiva chiulul, iar principala reactie pe care am primit-o din partea cititorilor a fost aceea de repros pentru faptul ca ne-am bagat coada intr-un sistem care functiona de cand lumea si care ii multumea deopotriva pe medici si elevi. Faptul ca ne educam adolescentii in spiritul spagii, ca avem grija sa cultivam "descurcareala" si "smecheria" nu mai ingrijoreaza pe nimeni, se pare, de multa vreme. Si, in treacat fie spus, ce pretentie sa avem de la acesti tineri sa respecte legea, cand in fiecare zi isi vad profesorii meditatori fentand-o, uitand sa plateasca la fisc banii obtinuti pentru educatia oferita in particular? Si ca tot vorbim de evaziune fiscala facuta in vazul lumii, ar merita sa pomenesc despre un alt articol al colegilor mei, cel legat de traficul de tigari. O problema asemanatoare, o reactie asemanatoare. Retelele de trafic de tutun, "castiga si ele o paine", "nu dau in cap la nimeni" si ne ajuta si pe noi, fiindca "facem economie de 60 de lei pe luna".
Departe de mine gandul de a re
