Diana Scridon, componenta a lotului de handbal, junioare II a Clubului Sportiv Transilvania Targu-Mures, este prima jucatoare convocata la un lot national, din partea noului club, infiintat in urma cu doi ani. Revenita recent cu lotul reprezentativ dintr-un turneu in Danemarca, a avut o saptamana de repaos, din cauza unei intervenetii chirurgicale, cauzate de o fisura la piramida nazala.
Reporter: Diana, ce reprezinta pentru tine handbalul?
Diana Scridon: Acum, pot sa afirm ca handbalul este viata mea. Am inceput in clasa a V-a, la Scoala Generala numarul 5, actual Gimnaziul Mihai Viteazul, cu profesoara Mariana Francu. Practic, m-am dus la clasa sportiva pentru ca eram putin mai grasuta si voiam sa slabesc. Acolo, am invatat foarte repede, am progresat si am reusit sa ma integrez. Nici nu stiam la inceput ce-i handbalul, dar am descoperit ca-mi place.
Rep.: Este singurul motiv pentru care te-ai orientat spre sport?
D.S.: Mai este tatal meu, care tinea mortis sa fac sport. El a practicat fotbalul. Acum este cel mai mare suporter al meu.
Rep.: Care le consideri cele mai mari realizari de pana acum?
D.S.: Am avut un loc patru la turneul semifinal in 2007 si un loc cinci la un puternic turneu de pregatire din Ungaria. Dupa aceea, au venit convocarile la lotul national de junioare, generatia ’92-‘93. Prima data am refuzat deoarece am avut ceva probleme la picior. Am mai avut oferta sa fac parte din Centrul de Excelenta de la Ramnicu Valcea, dar am refuzat, dorind sa raman acasa.
Rep.: Clubul s-a infiintat doar de doi ani. Tu practici handbalul de cinci ani.
D.S.: Inainte de infiintare, am jucat la LPS, la domnul Kulcsar. La infiintarea acestui club, am stat de vorba cu colegele de echipa si am hotarat de comun acord sa venim aici. Am pus in balanta conditiile care ni se ofereau si asta a fost decizia noastra.
Rep.: Ce spe
