Cand Energy Holding, cel mai mare trader de electricitate din Romania, a spus, la mijlocul anului trecut, ca a obtinut deja avizele necesare pentru a construi o termocentrala pe lignit in judetul Gorj, nimeni nu s-a indoit de capacitatea companiei de a-si pune planul in aplicare. O investitie de 840 de milioane de euro intr-o centrala de 700 MW parea realizabila, in conditiile in care accesul la finantare era inca relativ facil. sapte luni mai tarziu, incertitudinea planeaza asupra proiectului.
"Suntem inca interesati de centrala din Gorj, dar nu avem nici un plan clar. Situatia actuala face dificila finantarea", spune Roy Maybud, presedintele Energy Holding. Potrivit acestuia, compania analizeaza si proiecte eoliene de 50-100 MW, insa vor trece cel putin doi ani pana cand va lua o decizie concreta referitor la productia de energie.
Situatia Energy Holding nu este singulara. Dupa o avalansa de anunturi, in care companii de tot felul, de la producatori de mezeluri si firme imobiliare, la furnizori si distribuitori de electricitate, pareau interesate sa produca cat mai multi megawati, asupra proiectelor energetice s-a asternut linistea. O liniste rau-prevestitoare, alimentata de indecizia autoritatilor, de lipsa unei legislatii clare, de lipsa fondurilor, a managerilor de proiect si a muncitorilor specializati. "Cata vreme aceste investitii sunt propuse ca finantare de proiect, sunt practic condamnate", spune Valeriu Binig, director financial advisory la Deloitte.
Incet-incet, cei 20.000 de megawati (MW) noi anuntati cu surle si trambite, care ar trebui construiti pana in 2016 pe baza unor investitii totale de peste 20 de miliarde de euro, devin o tinta indepartata, indiferent daca este vorba despre centrale nucleare, pe gaz, carbune sau eoliene. "Estimam ca aproximativ 5.000 MW vor fi in realitate realizati, in urma unor investitii de
