Şoseaua aglomerată din Pipera la oră de vârf. Treci de lacul Pipera şi pe prima stradă faci la stânga, după ce aştepţi minute bune ca să-ţi dea cineva prioritate. Şoferii din spate te claxonează enervant. De fapt, n-au de unde să ştie că mergi acolo unde Marian Cozma n-a vrut niciodată să meargă. La cimitir. Urmezi drumul asfaltat, plin de noroi de la camioanele ce deservesc firmele de construcţii, care ridică blocuri la marginea oraşului, şi treci printre vi Şoseaua aglomerată din Pipera la oră de vârf. Treci de lacul Pipera şi pe prima stradă faci la stânga, după ce aştepţi minute bune ca să-ţi dea cineva prioritate. Şoferii din spate te claxonează enervant. De fapt, n-au de unde să ştie că mergi acolo unde Marian Cozma n-a vrut niciodată să meargă. La cimitir. Urmezi drumul asfaltat, plin de noroi de la camioanele ce deservesc firmele de construcţii, care ridică blocuri la marginea oraşului, şi treci printre vi

Şoseaua aglomerată din Pipera la oră de vârf. Treci de lacul Pipera şi pe prima stradă faci la stânga, după ce aştepţi minute bune ca să-ţi dea cineva prioritate. Şoferii din spate te claxonează enervant. De fapt, n-au de unde să ştie că mergi acolo unde Marian Cozma n-a vrut niciodată să meargă. La cimitir.

Urmezi drumul asfaltat, plin de noroi de la camioanele ce deservesc firmele de construcţii, care ridică blocuri la marginea oraşului, şi treci printre vile vopsite în roşu şi galben, ale căror ferestre par nişte ochi uriaşi ce-ţi urmăresc fiecare mişcare. La capătul străzii, se ridică turla unei biserici încorsetate între nişte ziduri înalte de tablă. E cimitirul din Pipera, înconjurat deja de blocuri de birouri şi de locuinţe somptuoase.

Adâncă de doi metri, lungă de trei

Primele impresii care ţi se fixează în minte sunt solul noroios în care ţi se scufundă încălţămintea şi bocetele unei bătrâne sprijinite de o cruce de lemn.