- Cultural - nr. 255 / 11 Februarie, 2009 Grebenisul, dupa o scurta trezire, intrase in linistea lui suspecta de tabara militara, in care soldatii fie ca dormeau, dupa o grea batalie, fie ca asteptau clipa intrarii in lupta. Toate acestea nimeni n-ar fi putut sa le stie... SOLOMON ISTOC lasa biblia lui draga, gandindu-se la cei nouasprezece ani ai sai, la parintii ANDRONIC si CAROLINA, la cei noua frati. Era fiu de taran sarac! Toata bogatia sa era DUMNEZEU si satul unde se nascuse: ,,Ce sa fac acum? _ se intreba buimacit dupa ce iesi din casa _. Nu cred ca as mai putea dormi, e atata nesomn adunat in mine." Cat de departe era, intr-adevar, viata lui, de parca ultimele zile ar fi fost scoase dintr-un buzunar secret al constiintei si date ca dezlegare intru ratacire. Stia ca un om e suma amintirilor lui. Amintirile lui? Satul, consatenii si… psalmii... Psalmii aceia care-l inviorau, s-apoi cantecele bisericesti. Pentru el, aparentul nu fusese decat departarea de sine insusi. In conditiile in care acest fapt i-ar fi putut dauna cel mai mult... Capatase siguranta sa-si alunge cosmarurile. Fiinta sa incepuse sa functioneze dupa alte legi. Simtea si cauta altceva... Mintea incepu sa-i lucreze frenetic. Realul isi deschidea porii, transpira, gemea, il alunga... Se apropie de pichetul de graniceri din MARASESTII-BANDULUI, cerandu-i sergentului Iulian Predescu sa-l primeasca drept voluntar. Cererea i-a fost satisfacuta. Curand, echipat cu tinuta militara, l-au invatat sa traga cu pusca, sa respecte ordinele si rigorile disciplinei militare. In cateva zile si nopti, SOLOMON ISTOC devenise un destoinic ostas. SEPTEMBRIE 1944. Se inserase si era frig... dusmanul ataca in forta cu patrule motorizate, tancuri si infanterie din directia SARMASU-MIHESU DE CAMPIE-GREBENISU DE CAMPIE. Ostasii romani, impreuna cu civilii, incep lupta pentru apararea pamantului stramosesc... SO