La al doilea concert în România, Sting a spus că nu-şi mai doreşte decât un sfârşit împăcat. Sursa: Răvan Vălcăneanţu

Decor minimalist, muzica simplă a unui compozitor clasic ce cunoştea puterea liniştii, un star din elita internaţională şi un virtuoz al lăutei din Europa de Est. Asta au putut vedea cei aproape 5.000 de oameni care s-au adunat, aseară, la Sala Palatului din Bucureşti, pentru a-l revedea pe Sting, ajuns pentru a doua oară în România. O parte din public a apre ciat spectacolul experimental rezultat din această colaborare îndrăzneaţă, în timp ce alţii au simţit lipsa soundului care l-a consacrat pe muzicianul britanic. Au asistat, în schimb, la un spectacol liniştit şi sensibil, accesibil doar celor dispuşi să ignore, pentru câteva ore, lecţia showbizului comercial.

Chiar şi pentru cei mai iniţiaţi dintre spectatorii secolului al XXI-lea, muzica elisabetană este un labirint în care cu greu s-ar lăsa invitaţi, cu excepţia cazurilor în care „ghidul“ este un star pop care, de-a lungul carierei, a vândut peste o sută de milioane de discuri şi a fost distins cu 16 Premii Grammy. O recunoaşte şi Sting, care anunţa în urmă cu trei ani că rockul a murit şi abandona chitara pentru sunetul lăutei.

„Un proiect riscant“, au gândit cei care ascultau pe vremuri „Roxanne“ sau „Every Breath You Take“, cântate cu The Police, dar şi cei pentru care numele artistului s-a legat pentru totdeauna de hituri ca „Desert Rose“, „Fragile“ sau „Englishman in New York“. Cei mai mulţi admit însă că gloria trecutului a făcut ca albumul „Songs From The Labyrinth“, lansat cu doi ani în urmă de Sting în colaborare cu artistul bosniac Edin Karamazov, virtuoz al lăutei, să se vândă până acum în peste un milion de exemplare.

Pe scena Sălii Palatului a urcat aseară un Sting complet reinventat, deşi în mod evident clădit pe temeliile vechi.