Emilian Marcu N-a fost destul ca, pentru a deveni europeni cu acte in regula, am dat de pomana principalele bogatii ale tarii, ramanand mai saraci ca niciodata. Acum, Europa - aceasta entitate artificiala zamislita in laboratoarele apusene, despre care umbla tot mai serioase zvonuri ca nu s-ar simti deloc bine - ne impune si ce sa mancam, si cum sa ne purtam, ba chiar si cum sa gandim.

Pentru ca, intelegem, obiceiurile noastre alimentare nu corespund defel standardelor, iar felul nostru de a gandi e, ce mai, periculos pur si simplu.

Pana deunazi, badea Vasile si matusa Ileana, care aveau in batatura cateva gaini si o vaca, intretinute doar ei stiu cu cata greutate, puteau sa mearga la targ cu o legatura cu oua, o bucata de branza si o oala cu smantana, din vanzarea carora se alegeau cu vreo cativa lei. Iata insa ca vremurile acelea au apus. Ca sa-si valorifice astazi la oras saracia, badea Vasile si matusa Ileana ar trebui sa-si cumpere utilaje de ambalat si etichetat produsele. Altfel nu mai au ce cauta in piete. Tot ce se poate ca aceste costisitoare reguli sanitare, gratie carora oraseanul nu mai are habar ce cumpara, sa aiba si partea lor de bine. Dar rezultatul aplicarii lor stricte va fi devastator pentru tarani, incapabili sa le urmeze. Cat despre oraseni, asemenea reglementari ii vor transforma negresit in clienti fideli ai market-urilor, unde - impecabil ambalate si etichetate - branza si smantana mustesc de otravuri de sinteza. Ceea ce, probabil, se si urmareste.

Europa ne mai instruieste ca mult-putina noastra gandire e prin traditie stramba, fiindca discrimineaza. Ar fi timpul, deci, sa renuntam la toate reperele noastre intelectuale si morale, in virtutea carora reactionam in fata realitatii, si sa imbratisam altele, mai elastice. Noi credeam, de pilda, ca binele si raul sunt antinomii, cum antinomii ni se parea