"(…) Omul vine la teatru, îmbrăţişează teatrul acesta viu, îi este drag. Vine la el ca la cuvântul de comuniune, de unire. Vine cu dorinţa ca acesta să încredinţeze că el, omul, trăieşte ca un tu: un tu ce se leagă, se raportează, care se deschide relaţiei, reciprocităţii", spunea eseistul şi filosoful Ion Aurel Brumaru.
Spectatorii nemţeni ajunşi pentru prima oară faţă în faţă cu un text al lui Teodor Mazilu au devenit un tot solidarizat împotriva prostiei, ipocriziei, falsităţii şi imposturii. "Aceşti nebuni făţarnici", piesă a lui Mazilu scrisă în anul 1971, a avut premiera pe scena Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ într-o zi friguroasă de la sfârşitul lui ianuarie ’89. "Montarea acestui spectacol, ca noutate în anul 1989, a reprezentat o nouă lovitură dată regimului totalitar, care, prin reprezentanţii de seamă (aleşi pe baza inculturii), puşi să hotărască soarta spectacolului, nu avea capacitatea de a-l înţelege pe Mazilu", spune actualul director al Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ, care, interpretându-l pe Adam, a urcat pe scenă alături de alţi actori talentaţi în premiera spectacolului "Aceşti nebuni făţarnici".
Cheia la autor, secretul la regizor
"Florin Măcelaru şi Maria Teslaru în "Aceşti nebuni făţarnici"
Despre propria piesă, Teodor Mazilu spunea într-un interviu: "În «Aceşti nebuni făţarnici» există o întreagă categorie de oameni care se laudă cu viaţa lor sufletească bogată. E foarte interesant că, şi în ceea ce priveşte viaţa psihică, pot apărea fenomene de îmburghezire. Omul care se vrea respectabil şi ajuns nu înmagazinează numai valori materiale (maşini, case, bani), ci şi probleme spirituale. De fapt, până la urmă, este o formă atroce de lăcomie care atinge într-adevăr zone abisale. Din parvenitism se pot face chiar şi gesturi nobile, chiar şi acte de curaj. (...) Chiar
