Sfarsitul de saptamana aduce iubitorilor de teatru, doua piese pe scena Teatrului 74. Astfel, in aceasta seara, de la ora 19, se va juca piesa “Geniul Crimei” de George F. Walker, in regia lui Theodor Cristian Popescu, respectiv, “Cum am mancat un caine” de Evghenii Griskovet, duminica, 15 februarie. Despre esenta acestor piese ne-au dezvaluit cateva impresii, protagonistii celor doua spectacole, Nicu Mihoc (Geniul crimei), respectiv Theo Marton (Cum am mancat un caine).
Nicu Mihoc si Geniul Crimei
Reporter: Ce reprezinta piesa Geniul crimei?
Nicu Mihoc: E greu sa vorbesc despre ceva in care joc, dar ca productie teatrala pot sa spun ca pentru noi, Teatru 74, “Geniul crimei” a fost rampa de lansare in festivalurile importante din Romania. A insemnat foarte mult acest lucru, deoarece pe de-oparte, succesul in fata specialistilor, si al doilea motiv si cel mai important, reintoarcerea lui Cristian Theodor Popescu, regizorul piesei, in Romania, dupa opt –noua ani de exil.
Rep.: Cat de actuala este aceasta piesa?
N. M.: Este foarte actuala. Daca privesti la ce tip de solutii exista in societatea romaneasca, si la modul cum traim, ce mize avem, observam ca miza se raporteaza la o lume suburbana. Din pacate traim intr-o lume suburbana, nu stim ce mize avem ca oameni. Trebuie sa ai niste tinte in viata, niste scopuri, si faptul de a trai de azi pe maine, de a da tunuri, de a impresia ca daca acumulezi si detii adevaruri sau putere, dar de fapt nu detii nimic.
Rep.: Unde este locul teatrului, in aceasta lume mediocra?
N. M.: Din pacate noi traim intr-o lume mediocra, cultura romana, este tratata de ani de zile cum este tratata. Ei, nu trebuie sa i se dea bani, toata lumea fuge la bani. Nu! Tipul de relatie al spatiului cultural cu politicul trebuie sa fie foarte bine definit, si in Romania nu vad politici culturale. Teatrul traieste di
