Daniel Arasse Nu vedeţi nimic Traducere din franceză de Laura Albulescu Editura Art, Bucureşti, 2008, 176 p. Dacă pînă acum am trăit cu iluzia că ar putea exista interpretări clare şi lipsite de ambiguităţi ale unor opere de artă celebre, Daniel Arasse nu poate decît să ne răspundă „nu vedeţi nimic!“. Un răspuns sfidător şi chiar arogant, am fi tentaţi să spunem la o primă impresie, aproape siguri că noi am reuşit, de fapt, să depăşim inerţiile de interpretare. Un asemenea avertisment, plasat aproape ostentativ încă din titlu, nu poate să nu arunce însă o urmă de îndoială şi de nelinişte pe fundalul luminos al certitudinilor noastre. Dincolo de aşteptările şi de prejudecăţile pe care le avem înaintea lecturii, titlul incitant al cărţii lui Daniel Arasse nu poate să ne lase indiferenţi, chiar dacă dorim doar să ne confirmăm încrederea în puterea noastră de interpretare, astfel ca, după ultima pagină, să putem spune că, într-adevăr, nu am căzut în capcana opacităţii. Provocatoare încă din titlu, Nu vedeţi nimic atrage într-o incursiune neaşteptată în lumea artei, aşa cum nu am cunoscut-o niciodată, dezvăluind multitudinea posibilităţilor pe care le ascund chiar şi cele mai cunoscute simboluri. Nu vedeţi nimic este o mănuşă aruncată academismului supărător cu care ne-au obişnuit unele lucrări despre artă, a formulărilor rigide, implacabile ce par a oferi legi, şi nu perspective. Sugestiile pe care arta le generează permit o perspectivare multiplă, modelată nu numai de simpla subiectivitate, ci şi de schimbarea, pe parcursul secolelor, a paradigmei interpretative. În numele acestei relativizări, care constituie însăşi esenţa artei, Daniel Arasse deconstruieşte nu numai anumite trasee interpretative ce par a oculta orice altă deschidere, ci întregul mod de alcătuire a unei cărţi ce are în centru arta. Arasse nu îşi construieşte teoria urmărind riguros, într-un stil