In visele copilariei despre cea mai buna dintre lumile posibile" nu era loc pentru gradina lui Voltaire sau pentru republica lui Platon. Se strangeau munti de Eurocrem, stocuri constante de banane si, daca se putea, si niste Pepsi, pentru socializat in jurul video-ului de contrabanda. Dar anii trec, copiii cresc, lumile perfecte isi schimba infatisarea in imaginatia noastra. Si totusi, exista oameni, putini la numar, ce-i drept, care ajung sa-si faca din vis, meserie. Cu unul din ei am avut intalnire azi, si nu oriunde, ci intr-o sala de cinema, adica acolo unde filmele nu se opresc decat daca vine potopul sau... vreo revolutie. Pentru ca "mesterul" nostru de azi este "omul care pune filme", operator proiectionist, cum suna meseria sa pe varianta lunga, din cartea de munca. Un om care a iubit atat de mult filmul, in copilarie, incat nu a vrut sa renunte la vis. Toaleta magica
Am intalnire cu domnul Doru Georgescu la Cinema Timis, ajung, doamnele de la bilete dau un beep sau ceva de genul acesta si, peste putin timp, ma preia operatorul nostru proiectionist. Filmul alearga, dar cine stie ce se poate intampla, deci trebuie sa ajungem repede sus, in incaperea magica, de unde pleaca personajele de pe ecran. Ca sa ajungem, avem doua variante - prin curte sau prin toaleta barbatilor. Cum s-a intamplat sa ajung si in altarul Catedralei, cu pompierii, intr-o noapte in care cladirea fumega, de ce sa ocolim varianta mai putin obisnuita de a ajunge in camera de proiectie, daca tot e sa nu lasam prea multa vreme curgerea filmului nesupravegheata? La Harry Potter, "trecerea" spre imparatia magica se face pornind dintr-un colt de gara, la noi, pasajul secret e mai... inspirat.
Ajungem sus, prima impresie e ca ai un izvor de unde curge ceva, snopul de lumina putin colorata trece printr-un spatiu scurt, de la botul proiectorului, ajunge la un geam de cristal, care mi
