Traian Basescu a reluat un atac mai vechi impotriva mogulilor, formulat cu alte cuvinte: televiziunile lor se ocupa cu discreditarea deliberata a statului ca sa castige ei respect. Seful statului trage pe langa. Mogulii ataca si discrediteaza la comanda, in momente cheie, ca sa castige bani, nu respect. Agresiunile impotriva statului urmaresc, de regula, profituri masurabile in euro. Desigur, toti viseaza sa-si repare onoarea pierduta, daca plecam de la premisa ca ar fi avut-o candva. Dar problemele mogulilor sunt: degradarea mediului jurnalistic, falsificarea continua a realitatii, santajul si furtul de presa exercitat continuu de unele posturi TV.
Televiziunile de stiri au abdicat de la standardele jurnalistice. Au coborat nepermis stacheta. Moderatorii nu mai au curiozitati, nu mai intreaba, nu vor sa afle. In schimb acuza, explica, dau sfaturi, exagereaza, dramatizeaza, se isterizeaza. Se pricep la toate si la nimic, isi elimina pe sticla propriile frustrari si toxine politice, scuipa si fluiera ca la meci.Mai ingrozitoare e siguranta cu care se pronunta pe orice subiect, fara teama de propria impostura sau de ridicol. Oamenii care nu se indoiesc niciodata de ei sunt prosti, foarte prosti sau, cu ingaduinta, ticalosi. De ce procedeaza asa? Sunt toti prosti sau foarte prosti? Sunt chiar toti ticalosi? Nu, desigur. Dar cum ar putea sa mai faca presa adevarata cand stiu ca politicienii din platou, unii si aceiasi, nu vin acolo pentru ca mor de grija concetatenilor? Cum sa faca presa cand in casca telefonului aud: la banii pe care ti-i platesc, s... p... fara batista?
Unii jurnalisti isi bat joc de meseria lor de buna voie. Inainte sa le calce pragul studioului, trimit politicienii sa semneze intai un asa numit contract de PR sau de consultanta politica. Altfel spus, prostitutie jurnalistitica in toata regula. Nu pare sa fie un fenomen, dar aud tot mai des
