Cine ar vrea sa-i auda pe actori vorbind? Se intrebau producatorii in anii '20, la disparitia filmului mut. "Toti cinci" aminteste de acele vremuri, desi e, de fapt, atemporal. Acestea sunt cateva motive pentru a vedea show-ul de pantomima-teatru al companiei Dan Puric: pentru ca sunt 5 tineri frumosi si energici care spun povesti cu mainile, chipurile, picioarele (dar nu cu vocea); pentru ca e vorba despre umorul din spatele unor povesti triste (sau invers), pentru ca nu se poate uita momentul despre o posibila origine a stepului; sau inima dansand in pumnul unei femei accidentate, povestea din final cu oamenii-copaci sau cea de mai devreme, cu oamenii-copac. Sau scena cu oamenii de afaceri prinsi intr-un joc de-a "da si nu".
Din pacate, unele momente par prea putin lucrate, altele prea ...subtile, iar altele par gratuite. Am recunoscut si o secventa din legendarul Toujours l'amour, spectacolul maestrului companiei, Dan Puric, desi acesta sustine ca nu s-a implicat in scenariu sau regie.
"Toti cinci" incepe sa sune catre final ca un verdict, ca sentinta unui examen de absolvire: toti sunt foarte buni, iar spectacolul pare facut sa ii puna in valoare. Poate insa ar trebui urmariti si revazuti mai tarziu. Sau poate le-ar trebui un scenariu mai cizelat. "O mana" de 5 tineri care amintesc de Jerry Lewis si Chaplin si ne amintesc de fragilitatea noastra in mijlocul nebuniei generale ar merita ceva mai mult.
Distributie, regie si scenografie: Ana Pepine, Dana Paraschiv, Stefan Ruxanda, Paul Cimpoieru si Silviu Man; Costume: Wilhelmina Arz; Muzica: Ilina Pepine; Light design: Sorin Vintila
La Sala Rapsodia
Cine ar vrea sa-i auda pe actori vorbind? Se intrebau producatorii in anii '20, la disparitia filmului mut. "Toti cinci" aminteste de acele vremuri, desi e, de fapt, atemporal. Acestea sunt cateva motive pentru a vedea show-ul de
