Pe italieni ar putea să-i scandalizeze, dar şi să-i amuze - poate chiar să-i flateze - ideea de a căuta Grecia în ţara lor. O întrebare provocatoare, dar nu lipsită de justificare ar fi dacă nu cumva Sicilia este şi ea o insulă grecească, cea mai vestică dintre miile aflate în arhipelagurile egeene şi ioniene? A fost desigur în antichitate, iar amintirea acelei epoci culturale strălucite este vizibilă până astăzi în multe locuri, poate în primul rând în Siracuza lui Arhimede, oraş al amfiteatrelor şi al templelor a cărui frumuseţe antică s-a perpetuat în arhitectura ei medievală. Cadrul natural însuşi al Siracuzei este leit celui din Grecia, de parcă coloniştii elini ar fi aruncat ancora acolo unde şi-au regăsit peisajele familiare. Probabil că aşa s-a şi întâmplat.

Numele insulei se regăseşte în cel al unui poet proeminent al Greciei moderne, Angelos Sikelianos (= Sicilianul). Peisajele siciliene, în general pietroase şi cu vegetaţie săracă, amintesc pregnant de cele ale Greciei vecine, iar bucătăria insulei este dominată, fireşte, de măsline şi de uleiul obţinut din acestea. Locurile pietroase unde se află casa memorială a lui Luigi Pirandello de lângă Agrigento - şi unde se găseşte şi mormântul său -, aproape de coasta spectaculoasă a Mării Africane, ar putea fi uşor confundate cu Grecia. Marele dramaturg italian îşi avea orizontul spaţial de obârşie - ca să folosesc consacrata interpretare blagiană privitoare la spaţiul mioritic - într-un peisaj identic cu cel al Eladei.

În Sicilia siturile antice greceşti se întâlnesc la fiecare pas, dar ea amestecă în creuzetul ei amintirile unor stăpâniri foarte diverse. Cea mai întinsă insulă a Mediteranei are un specific al său - rezultat fireşte din poziţia geografică -, despre care Giuseppe Tomasi di Lampedusa scria: "Această violenţă a peisajului, această cruzime a climei, această continuă t