Ce sanşe are conducta Nabucco? Poate România să devină independentă în totalitate de gazul rusesc? Wilfried Lang, un german care a locuit mulţi ani în România şi care a lucrat multe decenii ca observator economic pentru marile companii petroliere, face o analiză a situaţiei în exclusivitate.
D-le Lang, cu câţiva ani în urmă aţi scris un articol privind proiectul Nabucco. Despre ce era vorba acolo şi ce răsunet a găsit?
Pe atunci, noţiunea "Nabucco" era cunoscută doar unor experţi în materie. Descrisesem acolo şansele României de a participa la construcţia şi ulterior exploa¬tarea unei magistrale de gaz metan ducând din zona Mării Caspice până în Europa de Vest. Conform vechii tradiţii româneşti de nepăsare şi ignoranţă, în special a aşa-zişilor factori de decizii, subiectul nu a interesat pe nimeni. Răsunetul a fost egal cu zero.
DE NABUCCO SE VORBEŞTE DE 20-30 DE ANI
Dar dvs. de unde cunoşteaţi acest proiect?
Marile concerne petrochimice la nivel mondial, în ultimul timp chiar şi Gazprom, fac de obicei planuri de perspectivă pe următorii 10-20 ani. Cum eu am fost observa¬tor economic în acest domeniu timp de peste trei decenii, vă închipuiţi că sunt oarecum informat.
Se pare însă că aţi avut înainte de asta şi alte iniţiative mai vechi, care, tot aşa, n-au găsit nici o atenţie?
Aşa este. Am încercat încă din 1992-’93 prin discuţii directe să introduc industria petrolieră românească pe filiera traficului şi prelucrării de petrol internaţional. Fără nici un succes. Unii nu au priceput ce voiam să le comunic, alţii nu au vrut să înţeleagă, crezând că sunt capabili să facă ei afacerea pe cont propriu sau măcar să încaseze nişte şperţuri considerabile. Dar nu are rost să reîncălzim acest subiect. Cred că România îşi este singură cel mai mare duşman.
PER
