Informatii despre aparitia targurilor sau iarmaroacelor in Tarile Romane nu prea sunt, cronicarii ocupandu-se mai mult de ctitorii de biserici si manastiri, de razboaie si razmerite. Se poate insa presupune ca unde se strangea lume mai multa, la hramurile bisericilor ori la alte sarbatori religioase si populare, apareau si negustorii cu marfurile lor sau dispusi sa le cumpere pe ale altora. Acestia tinteau de buna seama mai mult orasele, cu o populatie mai mare si cu conditii mai bune pentru vanzare si cumparare. De aici vine si denumirea de targ a unor orasele de odinioara.
Pe langa negustorii profesionisti la aceste targuri veneau multi tarani, ca sa-si vanda produsele si sa cumpere ceea ce nu se gasea la tara. Multa vreme, desigur, a predominat trocul.
Humulestenii
Ca sa intelegem cum mergeau targuielile altadata, e bine sa recitim "Amintiri din copilarie" ale lui Ion Creanga, opera nu numai de inalta calitate literara ci si plina de informatii etnografice. Iata un fragment: "Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele, si baietii si femeile si barbatii si se fac mai multe giguri de sumani si lai si de noaten, care se vand si panura si cusute, si acolo pe loc, la negustorii armeni, veniti inadins din alte targuri: Focsani, Bacau, Roman, Targu-Frumos si de pe aiurea, precum si pe la iarmaroace in toate partile. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii, razasi fara pamanturi, si cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi, branza, lana, oloi, sare si faina de popusoi, sumane mari, genunchere si sardace; itari, bernevici, camesoaie, laicere si scorturi inflorite; stergare de borangic alese si alte lucruri, ce le duceau lunea in targ de vanzare sau joia pe la manastirile de maici, carora le vine cam peste mana targul".
Se stie ca Nica insusi, "oleaca de fecior de negustor", cum se descrie in amintiri, isi incearca
