Primii nostri miliardari facuti la jocurile de noroc sau la concursurile de la televiziuni au sfârsit prost. Si când spun prost nu ma refer la risipirea bogatiei dobândite peste noapte, ci chiar la finaluri tragice: care a fost gasit spânzurat fara motiv in garajul personal, care a luat-o razna cu mintea, care a disparut pur si simplu. Asta pentru ca exista, ar trebui sa existe, si o educatiei a bogatiei. Cele mai interesante legende despre puterile malefice ale bogatiei se afla in zona Apusenilor, un perimetru in care aurul, legendele si saracia au mers mâna in mâna.
Omul viseaza sa-l aiba. Niciodata nu se duce cu gândul mai departe, intrebându-se ce va face cu el. Dupa ce ani de zile, aproape o viata, a cautat aur, l-a gasit. Si nu putin: un bulgare de 15-20 kg. Pirita aurifera bogata si mare cum nu se vazuse prin partile locului. Din omul posac si insingurat care era, a devenit un ins petrecaret si a luat la rând toate crâsmele. Numai in birja se tinea si numai cu lautari tocmiti sa cânte fara odihna. Când, in fine, dupa câteva saptamâni, a ajuns acasa, adus de niste sateni milosi intr-o roaba, era la fel de sarac ca spe vremea când plecase la mina, dar mai ursuz si mai posac decât fusese vreodata.
Exista credinta aici, in Apuseni, ca si lucrurile si fenomenele naturale au suflet. «Vâlva», asa se cheama. Ei bine, vâlva aurului se razbuna pe cei care nu stiu a-l pretui, a-l respecta. Nimic nu este mai amagitor decât aurul, cred motii, tocmai ei care au stat mereu pe filoane de aur, pe munti de aur si abia si-au dus traiul de pe o zi pe alta. De mai multa vreme, la Rosia Montana, vâlva aurului a invrajbit din nou oamenii. Si multora dintre ei este gata sa le ia mintile. La Rosia, s-a exploatat aur din vremurile de demult. Si atâta vreme cât mina romana de prin anii 150-170 a ramas ferecata motilor si deschisa numai pentru turistii c
