Tuci a rabufnit, stergandu-si mainile de un servet – tocmai mancase o portie de cartofi prajiti:
- Nu v-ati prins? Se crede mare si tare. Se crede Dumnezeu. Iar azi n-are chef sa dea cu zarul. Are de vegheat la randuiala Universului. Sa asiste nasterea unei stele, moartea unei galaxii... Sa traga de coada o cometa... O tampenie mai mare ca asta n-am auzit.
Trombon l-a pus insa la punct:
- Tampenia de-a spus-o e o vorba a lui Einstein.
- Si ce legatura are asta cu jocul de table? Il stiam un savant serios – E este egal cu mc2. Formula lui o stie si un prescolar. Fara ea si azi ne holbam la Luna fara sa punem piciorul pe suprafata ei. A jucat si el, ca si noi, ca sa-si omoare plictisul, cate o partida de table? Daca da, nu cred c-a pierdut vreodata. Sa joci impotriva unui IQ ca al lui ar fi fost sinucidere curata.
- Nu stiu. Dar nebunul ala de fizician cu parul valvoi voia sa spuna ca nimic nu e intamplator in lumea asta. Totul e supus vointei divine, adica totul se desfasoara potrivit unor reguli, bune, rele, asta e alta mancare de peste, dar statuate pentru totdeauna.
Explicatia ne-a lasat si mai mult in ceata. Am tabarat cu intrebari pe el.
- Ho, usurel, nu ma intrebati mai multe ca nu stiu. La scoala am fost tamaie la fizica. Asteptati-l pe omul in pardesiu sa va lumineze.
Toata seara, in mintea fiecaruia s-a rostogolit aceeasi intrebare: "Ce naiba insemnau vorbele Anticarului?" Ca sa mai destinda atmosfera, Basmaluta ne-a spus un banc. Cica unul mergea prin mlastinile Floridei. Intalnind un cetatean, il intreaba: "E adevarat ca, daca ai la tine o lanterna, crocodilii nu te mananca?" Iar cel intrebat ii raspunde: "Depinde cat de repede poti sa fugi cu ea in mana." N-a ras nimeni, ba nu, Politicosu s-a hlizit de complezenta si l-a batut pe umeri, in semn ca a apreciat gluma.
Eram tot mai nelinistit. Aveam o pre
