Persoanele cu dizabilităţi locomotorii susţin că folosirea rampelor instalate în spaţiul public poate fi un exerciţiu fatal pentru ei. Înguste, foarte înclinate şi alunecoase, rampele de acces pentru handicapaţi sunt inutilizabile. În România trăiesc 107.410 persoane cu handicap fizic. Aştepţi autobuzul care opreşte în dreptul unei maşini parcate şi nu ai cum să te sui. Vrei să intri într-o instituţie, dar nu există rampe potrivite pentru tine şi nici lifturi adaptate nevoilor tale.
Situaţia e roz numai pe hârtie
Simon Francisc are aproape 50 de ani şi locuieşte în Bucureşti. În urma unui cumplit accident a rămas imobilizat în scaunul cu rotile. Majoritatea timpului şi-l petrece acasă.
„Condiţia persoanelor cu dizabilităţi este precară în România. Cum ai putea participa la viaţa comunităţii când nici măcar nu există rampe de acces potrivite pentru persoanele cu disfuncţii locomotorii?”, spune el.
Pe hârtie însă situaţia accesibilizării spaţiului public arată bine. Potrivit unui control efectuat de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap în primul trimestru al anului 2008, 62% din clădirile de utilitate publică controlate aveau rampe de acces după standardele europene, 21% lucrau la amenajarea acestora, iar 17% nu aveau deloc.
Legi avem, dar nu se respectă
Francisc Simon, care este şi preşedinte al Organizaţiei Naţionale a Persoanelor cu Handicap din România (ONPHR), spune însă că: „Rampele de la farmacii, de exemplu, nu au balustradă şi sunt mult prea înclinate. Panta maximă ar trebui să fie de 8%. Uneori sunt şi alunecoase. Noi le numim rampe de lansare“.
Mariana Dinu crede că spaţiul public din România este unul ostil pentru persoanele cu dizabilităţi Foto: Alexandra Nica
Mariana Dinu este o altă persoană imobilizată în scaunul c
