Istoria confirmă preferinţa în romantism pentru profesiile următoare: proletar, călugăr, student, militar, puşcăriaş, marinar, nobil, doctor, savant, femeie uşoară, bufon, călău, vrăjitoare etc." (G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc). Subliniez, în lista criticului, termenii călugăr, student, puşcăriaş, doctor, savant - şi constat că fiecare în parte se suprapune uneia sau mai multor etape ale existenţei lui Valeriu Anania. Concluzie elementară: prin experienţele de viaţă parcurse, el este cel mai "romantic" dintre scriitorii români contemporani!
Ceva din biografia învolburată a lui Valeriu Anania ne era cunoscut încă din 1983, prin intermediul volumului Rotonda plopilor aprinşi, unde autorul, vorbind despre Arghezi şi Gala Galaction, despre Anton Holban şi Victor Papilian, despre Lucian Blaga, Ion Luca, Marin Preda, Vasile Voiculescu, vorbea, vrînd-nevrînd, şi despre sine. Dar constrîngerile epocii impuneau atîtea ocultări, omisiuni şi eufemisme încît adevărul, purul şi tristul adevăr, nu putea fi desluşit decît îndărătul unor văluri opace. O frază ca următoarea: "Bietul om şIon Luca, n.n.ţ nu ştia că în mai puţin de un an avea să-şi ia asupră-şi lepădarea lui Petru, aflînd că atît Mioriţa, cît şi unicul ei semnatar treceau prin purgatoriul unui fel de opus igni, auctor patibulo..." poate sluji drept exemplu lămuritor - altfel spus, să clarifice neclarităţile...
Cuvîntul înainte al Rotondei plopilor aprinşi era datat "Văratec, decembrie 1982". Ceea ce aflăm acum, din impunătorul tom de Memorii (Polirom, Iaşi, 2008, 695 pag.), este însă că Valeriu Anania, beneficiind de şederea sa în Statele Unite, încheiase, cu opt ani mai devreme, o autobiografie amplă şi liberă de orice fel de reţineri, aşa cum, în România acelui timp, i-ar fi fost imposibil să o scrie. Această primă parte a Memoriilor s-a păstrat în America prin grija unei pri
