După meciul cu Lituania de la Cluj, naţionala de fotbal a României şi-a reluat obiceiul de a juca meciurile de acasă ori pe stadionul „Farul“ din Constanţa, ori pe stadionul „Steaua“ din Bucureşti. Care a fost motivaţia? Probabil că decizia a fost luată pentru „binele“ tricolorilor, apostrofaţi şi fluieraţi serios la Cluj, în Gruia.

De aceea, pentru a evita orice alte astfel de evenimente, Federaţia împreună cu Piţurcă s-au decis asupra celor două locaţii mai sus-amintite.

Care au fost considerentele? Entuziasmul populaţiei din Bucureşti (a se vedea meciul contra Croaţiei), respectiv Constanţa, referitor la Mutu şi compania, s-a diminuat vizibil în timp, iar în curând o să se ajungă ca tricolorii să evolueze în faţa unor tribune goale.

Numai că acest lucru nu deranjează chiar deloc, deoarece aici vine partea cu adevărat interesantă. În gândirea forurilor româneşti este mai bine să fie mai puţine persoane, care să nu se audă şi să nu se vadă în cazul unor paşi greşiţi, decât un stadion arhiplin, care să treacă de partea adversarului şi să-i aplaude acestuia reuşitele (a se vedea meciul cu Lituania).

De ce să îţi treacă prin minte să joci un meci la Craiova sau Timişoara, când acolo lumea ar umple stadionul şi, automat, ar exista posibilitatea ca deciziile luate împotriva echipelor de club din acele oraşe să provoace reversul, iar publicul să-şi verse năduful asupra federalilor?

Nu vreau să se înţeleagă faptul că acuz locuitorii celorlalte oraşe pentru indiferenţa lor faţă de echipa lui Piţurcă. Nici bucureştenii şi nici locuitorii Constanţei nu sunt vinovaţi pentru interesul scăzut faţă de naţională. Şi asta deoarece, după cum a evoluat România până acum în calificări, nu numai că ne-am dat singuri cu stângul în dreptul, făcând Mondialul din Africa de Sud să pară foarte departe, dar ne-am mai şi umplut de penibil prin aceleaşi prestaţii anost